Părinţii au obligaţia de a satisface toate nevoile unui copil, de a învinge obstacolele ce se pun în calea dezvoltării lui cu scopul de a-l pregăti pentru a face progrese în evoluţia lui spre maturitate. Condiţiile de viaţă ale copilului depind de comportările părinţilor întrei ei şi faţă de el. Coeziunea familială fundamentează etica lor educativă. Părinţii trebui să-şi facă din copii prieteni sinceri. Ataşamentul între membrii unei familii nu trebuie să lipsească chiar dacă uneori între părinţi există neînţelegeri. Deşi afecţiunea şi ataşamentul sunt noţiuni de esenţă diferită, amândouă trebuie cultivate în mod egal. Comportarea dintre părinţi nu trebuie să fie autoritară. Un tată aspru şi autoritar va face din copilul său un izolat şi un revoltat.
Familia trebuie să aibă disciplina ei. Tatăl are obligaţia de a face din copil un prieten prin influenţă şi nu prin constrângere. Părinţii care pedepsesc copiii fără a le arăta motivele pot fi asemuiţi cu acei medici naivi, care fără a da sfaturi practice, ceartă pe bolnavi pentru că răcind au făcut pneumonie. Toate problemele vieţii se pot rezolva mai uşor într-un climat de prietenie şi înţelegere. Tatăl care vrea să impună copilului un anumit fel de a fi, trebuie să aibă înainte de toate un anumit grad de înţelegere pentru acesta. Nu trebuie să-i astupe gura cu sentinţa: “Eşti prea mic ca să înţelegi!”, “Nu ai dreptul să mă contrazici, eşti copil!”.
Pentru ca un copil să simtă că părinţii sunt bunii lui prieteni, ei trebuie să ajungă să fie consideraţi de el nişte tovarăşi, care sunt mai puternici şi mai pregătiţi pentru viaţă ca el. Unii părinţi se supăra dacă copilul lor îi tutuieşte. NU au dreptate. Familiaritatea aceasta contribuie mult la stabilizarea prietenie dintre ei şi nu trebuie interpretată ca lipsă de respect. Prietenia trebuie să facă pe toţi membrii ei mai răbdători şi mai solidari în toate împrejurările. Toţi membrii familiei trebuie să urmărească aceleaşi ţeluri şi fiecare din ei trebuie să ia parte la succesele şi insuccesele vieţii lor. Deşi realităţile, uneori aspre, trebuiesc privite în faţă, părinţii trebuie să le domine, dar şi copii trebuie să le cunoască, desigur cu oarecare retuşări dacă situaţia o cere. Orice copil trebuie să poarte respect părinţilor săi. Nici o problemă familială nu trebuie privită în mod egoist. Este imposibil de a separe în educaţie scopuri individuale de cele familiale.
Un exemplu grăitor nu-l dă copilăria lui Tolstoi: “La ora 17 părinţii se adunau pentru ceai în sufrageria lor. Era o atmosferă intimă şi veselă. La această reuniune se comentau toate evenimentele zilei, iar copii povesteau întâmplările din şcoală. Ca elevi au scos o revistă literară la care fraţii şi surorile au fost singurii colaboratori.” După cum se vede între membrii familiei exista o prietenie sinceră şi strânsă.
Părinţii trebuie să supravegheze copilul de la distanţă, înlăturând, dacă este nevoie, prietenii ce ar putea să-l corupă. Tatăl trebuie să răspundă fără a se enerva la toate întrebările puse de copil. Dacă se eschivează de la asemenea conversaţii, copilul va căuta să afle ce-l interesează de la alte persoane. Uneori copil mic este pus în încurcătură când este întrebat de cineva: “Pe cine iubeşti tu mai mult, pe mama sau pe tata?” De obicei copilul cu bun simţ ezită să dea un răspuns, de teamă să nu ofenseze pe părinţi.
Are dreptate. De ce să micşoreze prietenia unuia dintre ei? Prietenia reală a membrilor familiei nu se poate realiza decât dacă fiecare membru al familiei are înţelegere pentru ceilalţi şi nu se insistă asupra divergenţelor posibile. În toate întâmplările posibile în viaţa familiei, toţi membrii să fie solidari, iar copilul trebuie să simtă binefacerile acestei solidarităţi. Coeziunea afectivă, prietenoasă a familiei trebuie să se manifeste şi la bine şi la rău. Oricâte greşeli ar face un copil măricel, părinţii nu trebuie să se desolidarizeze de el. Acesta trebuie să simtă permanent legătura de inimă şi sânge cu părinţii săi. Care în care locuiesc membrii familiei trebuie să fie o citadelă nu o închisoare. Trebuie să se combată geloziile meschine dintre fraţi şi surori. Un exemplu grăitor de coeziune între fraţi şi părinţi ni-l dă viaţa familiei Curie. Familia Curie a dat omenirii patru persoane geniale. Trei dintre ei au primit cate un premiu Nobel în decurs de 30 de ani.
Ca în toate familiile, au existat şi între membrii ei, diferenţele de vârstă, dar nu de mentalitate, de temperament şi caracter. În familia Curie a existat afecţiune, prietenie, încredere, încurajare, între toţi membrii ei. Cei maturi nu au utilizat autoritatea anilor pentru decepţionarea celor care aşteptau succesele în anii viitor. A existat un acord perfect între vederile ascendenţilor şi ale descendenţilor. Maria Curie (cu numele de fată Maria Sklodowska) avea 12 ani când a murit mama ei, bolnavă de tuberculoză. A trebuit să ia conducere menajului familiei, ocupându-se cu multă dragoste de sora ei mai mare. A fost o dragoste frăţească ca în poveşti între aceste două surori: “Maria la şcoală a luat în toate clasele premiul I. Cu trecerea anilor copilăria Mariei a devenit tristă, din cauza sărăciei. La 16 ani Maria a terminat liceul, primind medalia de aur, la fel ca şi fraţii ei mai mari. O soră a ei, Bronia ardea de dorinţa de a urma o facultate de medicină. Maria avea 18 ani, dar găseşte o soluţie că bani nu aveau. Maria va intra ca guvernantă la o familie bogată şi cu banii câştigaţi de ea o va ţine pe sora ei la studii la Paris. După aceasta va termina studiile, o va întreţine pe Maria să studieze fizica. Şi aşa sa întâmplat! Ce exemplu extraordinar de coeziune familială! Fericirea familială este compusă din fericiri individuale ale membrilor componenţi. Părinţii au datoria să explice copiilor mai mari că viaţa e o luptă inevitabilă, cu multe obstacole care se pot ivi în calea succesului. Orice elev trebuie să ştie că munca este condiţia esenţială a succesului. Fiecare îşi are răsplata după merite şi munca desfăşurată. Părinţii, dacă vor să aibă copii reuşiţi, nu trebuie să dea exemple de răutate, vanitate şi egoism.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihoterapeut, psihologia copilului, climat familial, parinti
Citeste Copiii institutionalizati in Romania imbatranesc prematur
