Consumul de droguri este un fenomen real şi înspǎimântǎtor prin amploarea pe care a dobândit-o în societatea româneascǎ. Dacǎ una dintre libertǎţile câştigate în 1989 a fost aceea de a consuma droguri, se pare cǎ cea mai vulnerabilǎ categorie o reprezintǎ tinerii, acest fapt ducând la apariţia unui nou concept – morţii de sâmbǎtǎ searǎ.
Oamenii au o vulnerabilitate variată în dobândirea dependenţei de substanţe, astfel cǎ consumul unei substanţe nu atrage în mod obligatoriu dependenţa pentru toţi consumatorii. Consumul drogurilor ilicite adesea începe în adolescenţǎ atingând un vârf în jurul vârstei de 20 de ani, apoi începe sǎ scadǎ substanţial. Totuşi, unii indivizi continuǎ sǎ consume droguri şi la vârstǎ adultǎ.
Existǎ factori genetici şi ambientali care diferenţiazǎ predispoziţia individualǎ la dobândirea dependenţei.
Factorii genetici implicaţi în abuzul de substanţǎ pot apǎrea la diferite niveluri, astfel că factorii care contribuie la iniţierea consumului sunt diferiţi de cei responsabili de consumul exagerat sau de factorii implicaţi în perpetuarea acestui consum.
Vulnerabilitatea la consumul de substanţǎ este influenţatǎ şi de factori predictivi, care ar putea contribui în abstinenţa sau în protecţia împotriva dezvoltǎrii dependenţei.
Variante ale genelor specifice ar putea diferenţia proprietǎţile euforizante, influenţa farmacodinamicǎ şi farmacocineticǎ a drogului; la fel, ar putea influenţa şi trǎsǎturile de personalitate ce pot facilita expunerea la drog sau ar exacerba toxicitatea drogului.
În ceea ce priveşte influenţa factorilor genetici studiile efectuate sugerează că rudele de prim grad pot dezvolta abuz de substanţă cu o frecvenţă de 14 ori mai mare. De asemenea s-a observat o frecvenţă de trei ori mai mare la urmaşi decât la parinţi. Studiile realizate pe adoptaţi ale lui Cadoret sugereazǎ o puternicǎ componentǎ geneticǎ în vulnerabilitatea individului la dobândirea dependenţei.
Factorii psihologici sunt implicaţi în motivaţia pentru pentru iniţierea consumului de drog, în dependenţǎ şi în recǎdere dupǎ o perioadǎ de abstinenţǎ. De asemenea o serie de tulburǎri de personalitate şi psihice (din care putem aminti depresia, anxietatea etc.) pot apǎrute la subiecţi din alte cauze decât consumul de substanţe psihoactive constituind un fond favorizant pentru întǎrirea patternului de consum. Nu existǎ "personalitate toxicomanǎ" în sensul unei structuri univoce, dar existǎ un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanţǎ relativǎ în dobândirea dependenţei. Unii toxicomani sunt caracterizaţi printr-o lipsǎ de autonomie, printr-o nevoie permanentǎ cineva care sǎ ia deciziile în numele sǎu. Toxicomanul recurge la drog pentru a-şi anula tensiunea internǎ, secundarǎ unei frustrǎri, unei decepţii, unei anxietǎţi, depresii, în mod general pentru a-şi anula o senzaţie dezagreabilǎ.
Drogul tinde sǎ se substituie mecanismelor defensive nevrotice obişnuite: refularea, denigrarea, izolarea; de aceea drogul pentru toxicoman reprezintǎ o necesitate, şi nu doar o dorinţǎ.
Persoanele candidate la dobândirea dependenţei au prezentat în primii ani de viaţǎ o importantǎ intoleranţǎ la solitudine, ca o dificultate a relaţionǎrii apropiate. Aceastǎ lipsǎ de autonomie rezultǎ din eşecul interiorizǎrii precoce ce corespunde primului proces de separare-individualizare care apare în cursul primilor trei ani de viaţǎ.
Factorii sociali influenţeazǎ decizia de consum al unor substanţe psihoactive. Pe lângǎ factorii biologici şi cei psihologici, factorii sociali şi de mediu sunt cei care vor determina continuarea consumului de substanţe psihoactive. Credinţele, atitudinile sociale influenţeazǎ în mare mǎsurǎ patternul de consum. De asemenea s-a observat că atunci când un numǎr mare de consumatori de droguri trǎiesc într-o anumitǎ zonǎ, se dezvoltǎ o anumitǎ subculturǎ care încurajeazǎ şi susţine începerea consumului. Aparţinătorii acelui grup au propriile moravuri, propriul lor limbaj şi propria lor scarǎ de valori, chiar dacǎ este deformatǎ. Treptat, aceste grupuri sunt marginalizate de societate.
Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica familialǎ. Consumul de substanţǎ al unui membru al familiei este adesea determinat de comportamentul de consum al altor membri din cadrul familiei. Existǎ situaţii în care, ca urmare a consumului unuia dintre pǎrinţi copilul devine el însuşi consumator, imitând modelul parental. Pe de altă parte relaţiile care existǎ între membrii unei familii pot juca un rol important în etiologia dependenţei de drog şi în tratamentul sǎu. Nu s-a stabilit cu exactitate încǎ gradul în care comportamentul unui membru al familiei este cauza care duce la apariţia unui pattern de consum sau efectul faţǎ de acest comportament. Unii autori considerǎ cǎ dependenţa este un simptom care conduce la apariţia conflictelor, putând juca un rol important în menţinerea disfuncţionalitǎţilor în familie. Despǎrţirea de pǎrinţi, dispariţia valorilor tradiţionale şi a structurilor familiale pot genera sentimente de singurǎtate, izolare şi deznǎdejde. Orice persoană simte nevoia de apartenenţǎ la o familie, grup sau comunitate. Dacă se simte izolat va încerca să găsească un grup cǎruia sǎ i se alǎture. Uneori este posibil ca grupul să fie format din persoane care au acest sentiment de izolare şi atunci cautǎ scǎparea în drog. Mai mult de jumatate dintre consumatorii de drog provin din familii monoparentale. În cazul familiilor organizate, frecvent existǎ relaţii disturbate cu unul dintre pǎrinţi, de obicei cu cel de sex opus, iar celǎlalt pǎrinte este distant, absent sau punitiv.
Cercetãrile au evidenţiat caracteristicile familiilor toxicomanilor: frecvenţǎ mai mare a conduitelor de intoxicare, practici prelungite de educare de cǎtre "mame simbiotice”, preponderenţa temei morţii şi existenţa deceselor premature, expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale.
Urbanizarea şi şomajul contribuie în mare mǎsurǎ la creşterea numǎrului celor care se vor orienta spre calea periculoasǎ a abuzului de drog. Absenţa instrucţiei şi a unei formǎri profesionale condamnǎ adesea la şomaj, fǎcând aceste persoane extrem de vulnerabile faţǎ de consumul de drog. Numeroasele probleme legate de crearea unui nou mod de viaţǎ pot împinge individul pe calea drogului.
În general consumul de droguri apare ca o încercare de a depaşi o stare de insecuritate si depresie. O structura vulnerabilă de personalitate găseşte un refugiu în droguri. Aceste înclinaţii depresivise şi instabilitatea emoţională sunt legate cu o suspiciozitate exagerată faţă de cei din jur şi incapacitatea de adaptare la cerinţele unui mediu care pare ostil. Ca reacţie la această suspiciozitate, consumatorii de drog preferă să încalce normele sociale. Consumatorul resimte o anxietate pronunţată şi o lipsă de resurse pentru a continua să lupte împotriva propriilor vulnerabilităţi şi a etichetărilor celor din jur, astfel că oscilează permanent între o realitate ameninţătoare care impune norme şi reguli la care nu se poate conforma şi o lume ireală, dar confortabilă pe care i-o oferă drogul. Toxicomanul întrerupe comunicarea cu o lume considerată indezirabilă, cu oameni conformişti şi rigizi, alegând să menţină relaţii doar cu cei care fac parte din grupul său şi care consideră că îl pot înţelege şi îl accepta necondiţionat.
Ambivalenţa şi duplicitatea sunt trăsături distincte la persoanele care consumă drog. Ei au nevoie în permanenţă de părerile şi suportul celor din jur, temându-se de critica altora. „Imaginea de sine atribuită lumii“ este o componentă de bază o identităţii de sine, distorsiunea la nivelul acesteia accentuând perturbările în planul autoevaluării. Oamenii aflaţi în vecinătatea toxicomanului îi vor spune celui în cauză lucruri pe care acesta nu ar trebui să le audă, de genul: „Eşti irecuperabil“, „Eşti complet neajutorat“ sau „Viaţa ta scapă de sub control“. Din această perspectivă, tânărul toxicoman va ajunge la o teamă de criticismul şi furia celorlalţi.
Suspiciozitatea este o altă caracteristică manifestată de toxicomani. Irascibilitatea, impulsivitatea, neliniştea, explozivitatea sunt frecvent întâlnite în comportamentul lor. Cauza acestor manifestări rezidă în labilitatea dispoziţiei şi contribuie la comportamentul violent pe care toxicomanul îl performează în anumite situaţii. Dificultatea de a stabili relaţii durabile şi benefice cu ceilalţi, incapacitatea de a mai recunoaşte şi performa un comportament „normal“, incapacitatea de a găsi alternative situaţiei existente, constituie aspecte care voi defini comportamentul consumatorului de drog.
Confuzia şi sentimentul inadecvării, sentimente de teamă, insecuritate, vinovăţie, durere şi ruşine, sunt aspecte mai mult sau mai puţin recunoscute de cel în cauză, dar detectabile la nivelul permeabilităţii sale. Toxicomanul este dependent de altul şi manifestă teamă de abandon.
S-a observat că reactivitatea subiecţilor obiectivată în tendinţele psihopatologice corelează, de asemenea cu înclinaţia spre comportament deviant, nevroticism şi psihoticism. Potrivit testelor efectuate, corelaţiile ridicate apar între tendinţele spre comportament deviant şi nevroticism şi psihoticism. Dar aceste înclinaţii sunt asociate, totodată, cu tendinţele psihopatologice. Corelaţiile obţinute vin să confirme faptul că persoanele care consumă droguri au o structură instabilă, fragilă, caracterizată prin treceri bruşte de la o stare afectivă la alta - „virajul afectiv“ – ca şi incapacitatea de adaptare la cerinţele sociale. De aceea, conduita lor poate fi catalogată drept antisocială, impulsivă, cu note de tip noncomformist, uneori dus la extremă (în legătură, probabil cu o ideaţie de tip paranoid). Din rândul lor pot fi recrutaţi viitorii delincvenţi, ale căror comportamente pot deveni violente, agresive. Actul infracţional face posibilă achiziţionarea drogului, iar imediata vecinătate a mediului infractorului contribuie la menţinerea viciului.
Trebuie avut în vedere şi faptul că drogul produce o scădere a capacităţii de înţelegere a situaţiei reale în care se află. Aceşti subiecţi gândesc, pe termen scurt, în termeni de probabilităţi. Pentru ei este mai importantă plăcerea imediată provocată de consumul de drog decât înfrânarea dorinţei în scopul obţinerii unor beneficii îndepărtate.
Consumul de drog îi ajută să depăşească nesiguranţa şi anxietatea. Prin acte violente încearcă să se convingă pe sine că este puternic şi curajos încât îşi permite chiar să încalce normele sociale şi să îşi asume responsabilităţile. Când anxietatea şi depresia nu sunt supracompensate apar adevăratele vulnerabilităţi şi îndoieli în legătură cu propria persoană. Pe acest teren instabil pot apărea cu uşurinţă tentative suicidare.
Odată cu mărirea consumului de drog, tendinţele psihopatologice se accentuează. Departe de a fi o rezolvare a problemelor cu care se confruntă subiectul, consumul de substanţe psihoactive accentuează alunecarea spre patologic. Dacă la început drogul este folosit pentru a depăşi stările de depresie, îndoială, incertitudine, sentimentele de incapacitate, neînţelegere şi insatisfacţie, chiar dezamăgire, cu trecerea timpului acest comportament se stereotipizează, individul ajungând nu numai la o dependenţă psihosocială de drog ci şi la dependenţă fiziologică. Singurul mod în care poate continua este perpetuarea comportamentului gratifiant pe moment şi încercarea de a distorsiona evaluările legate de realitate şi de propria persoană. În acest sens, lumea înconjurătoare va fi percepută tot mai ostilă, va fi învestită cu propriile gânduri şi sentimente negative. Simţindu-se neînţeles, aspru judecat şi condamnat de cei din jur, va alege să se izoleze şi să se închidă în propria carapace.
Negând şi devalorizând orice alternativă venită din exteriorul grupului deviant îşi limitează şansa de a găsi noi soluţii adaptative. Comportamentul său devine îngust, stereotip. Cu cât apelul la drog este mai frecvent, cu atât desprinderea de realitatea obiectivă este mai puternică, distorsiunile sunt mai evidente şi discordanţele mai pronunţate.
Ca urmare, comportamentul impregnat de regulile şi principiile grupului deviant, la care aderă toxicomanul, nu va putea fi altfel decât antisocial, nonconformist. Ceea ce pentru componenţii acestui grup constituie o soluţie optimă, o inovaţie, este de fapt o autocondamnare la distrugere.
Odată cu permanentizarea comportamentului de consum exagerat de drog creşte şi toleranţa la frustrare. Dacă un consumator ocazional de drog tolerează mai greu etichetările şi remarcele percepute drept acuzatoare ale celor din jur, odată cu trecerea timpului se realizează un fel de imunizare la acest gen de stres psihosocial. Se tocesc receptaculele sociale, se aplatizează sensibilitatea la reacţiile celor din jur.
Nu trebuie să uităm că factorul psihologic primează asupra tuturor celorlalte aspecte care pot împinge o persoană spre consumul de droguri. Astfel, nu suntem egali în faţa drogurilor. Pentru unii indivizi vor trece luni de zile până când vor deveni dependenţi, în timp ce alţii devin de îndată toxicomani.
La început, în aproape toate situaţiile, drogul este consumat în grup, pentru ca ulterior toxicomanul să dorească să se bucure de „doză“ în solitudine. Drogul devine treptat prietenul cel mai apropiat al toxicomanului, iar preocuparea pentru acesta îi vor subordona treptat eventualele activităţi de timp liber sau preocupări existente anterior. Contagiunea este fenomenul cel mai bine reprezentat în grupurile de apartenenţă ale toxicomanilor. De asemenea, consumatorul de drog poate fi acuzat de un oarecare prozelitism. Chiar dacă, pe de o parte, se ascunde de ceilalţi (familie, rude, prieteni neconsumatori şi alte persoane) de teama de a nu fi descoperit, pe de altă parte, are tendinţa de a-şi face noi adepţi, acolo unde crede el că poate avea succes. Uneori, realizarea coruperii altor persoane se transformă în titlu de glorie pentru toxicoman.
Ca urmare a studiilor şi testelor efectuate pe subiecţii dependenţi de droguri se confirmă presupunerile noastre iniţiale legate de factorii care ar alcătui matricea originară. Studiul nostru a evidenţiat corelaţiile semnificative statistic între schemele dezadaptative ale lui Young şi mediul familial disfuncţional; între stima de sine scăzută şi mediul familial disfuncţional. De asemenea, o parte dintre aceste scheme, respectiv abandon, neîncredere, vulnerabilitate la rău şi boală, autocontrol insuficient, inhibiţie emoţională, izolare socială, pedepsire, corelează cu scalele chestionarului Karolinska. La rândul lor, scalele acestui chestionar au fost puse în legătură cu mediul familial disfuncţional, într-o primă fază şi corelate între ele, ulterior. O corelaţie semnificativă statistic a fost observată între stima de sine scazută şi mediul familial disfuncţional, schemele dezadaptative ale lui Young, precum şi o parte din scalele chestionarului Karolinska respectiv detaşare, socializare, dezirabilitate socială, anxietate psihică, suspiciune.
