O poveste cu-n arici
Intr-o tufa de urzici
locuieste un arici.
Ghem de ace cu ochi mici.
Copiii din cartier
cand vazura asa jivina
incepura toti sa rada:
" - Ce urat e! Ce aratare!
Plin de tepi.
Zau asa, ca te intrebi
oare-l doare?
Sa vedem!
Hai sa ne jucam cu el!
Dar nici bine incepura
ca pornira toti sa plinga:
"-Au!" si "vai!" si "ce ma doare!"
"-Mama pune-mi plasture!"
Acum stiti si voi copii:
aricii nu sunt jucarii!
Tepii nu pe ei ii dor
ci pe-aceia dintre voi
care nu-i lasati in pace.
Care vrea sa se mai joace?
Ursul si ariciul
Poezii pentru copii
Ţupa, ţupa, prin pădure,
după fragi şi după mure,
umblă ursul îmbufnat.
Pe arici s-a supărat.
Ce şi cum s-a întâmplat
vă voi spune imediat.
Dimineaţa, prin răzor,
strecurându-se uşor,
auzi un scheunat
din tufişu-alăturat.
"Au şi au, piciorul meu",
ariciul plângea mereu,
"picioruşul mi-am rănit
din tufiş când am sărit."
"Oare cum să te ajut?
Oare ce e de făcut?
Rău te doare, puişor?
Poate ştiu vreun lecuşor!"
"Pune mâna, ca să vezi,
piciorul să îmi pansezi."
Când ursul s-a aplecat
să vadă ce s-a-ntâmplat,
Ariciul iar s-a foit
şi îndată a înfipt
în ursul cel prea milos
un ac mare... dureros!
