Sarcini
· Înţelegerea deciziilor aparent irelevante şi relaţia lor cu situaţiile de mare risc
· Identificarea exemplelor de decizii aparent irelevante
· Punerea în practică a luării deciziilor în siguranţă.
Obiectivele şedinţei
Pe măsură ce terapia se desfăşoară, pacienţii vor întâlni cu siguranţă situaţii de mare risc legate de droguri, oricâte eforturi ar face. Anumite situaţii sunt dincolo de controlul consumatorului, cum ar fi să locuiască într-o zona în care drogurile sunt din plin, dar să nu aibă bani să se mute.
Alte tipuri de contact cu drogurile pe care pacienţii le consideră dincolo de controlul lor sunt de fapt atitudini ale pacienţilor. Decizii aparent irelevante sunt acele hotărâri, judecaţi şi minimalizări ale riscului care îi apropie sau chiar îi împing pe pacienţi în situaţiile de mare risc.
Abordarea acestor decizii aparent irelevante subliniază aspectele cognitive ale terapiei. Cei care au cel mai mult de câştigat din acest proces tind să aibă funcţii cognitive intacte şi o anumită capacitate de a reflecta asupra vieţilor lor cognitive şi emoţionale. Această şedinţă este de asemenea foarte utilă pentru pacienţii care au probleme când se gândesc la comportamentul lor şi la consecinţele acestuia, aşa cum este cazul pacienţilor cu deficit de atenţie sau dereglări de hiperactivitate, trăsături antisociale şi dificultăţi în controlarea impulsurilor.
Obiectivele acestei şedinţe sunt:
· Întelegerea deciziilor aparent irelevante şi relaţia lor cu situaţiile de mare risc
· Identificarea exemplelor de decizii aparent irelevante
· Punerea în practică a luării deciziilor în siguranţă.
Înţelegerea deciziilor aparent irelevante
O sarcină foarte importantă a psihoterapeutului este să-i înveţe pe pacienţi să recunoască şi să rupă lanţul de decizii aparent irelevante înaintea consumului. Este posibil ca un asemenea lanţ să fie rupt înainte de consum, însă este mai dificil ca aceasta să se întâmple când pacienţii sunt deja în situaţia în care drogul este disponibil şi impulsurile condiţionate abundă. De aceea, pacienţii trebuie învăţaţi să detecteze deciziile care apar la începutul lanţului, când riscul, dorinţa şi disponibilitatea drogului sunt relativ scăzute.
Pacienţii pot învăţa să detecteze afecte subtile, dar puternice, cum ar fi plictiseala sau singurătatea pe care încearcă să le întâmpine cu ajutorul drogurilor. Adesea pacienţii sunt familiarizaţi cu dereglările gândirii lor (de exemplu: judecăţile, negarea), astfel încât acestea să fie detectate şi folosite ca semnal pentru o mai mare vigilenţă.
Anumite dereglari sunt foarte obişnuite, cum ar fi gândul “Aş putea să mǎ descurc dacă merg într-un bar.” Altele reflectă stilul cognitiv al pacientului. De exemplu, un pacient tindea să-şi proiecteze gândurile asupra altora. În descrierea recidivei, în timpul căreia pacientul îl încuraja pe un prieten care consuma droguri, pacientul afirma “L-am prins cu garda jos.” Alt pacient, când vorbea despre o scăpare, descria variatele gânduri pe care le avea înainte să ajungă într-o zonă în care îşi desfăşura activitatea dealerul său, unde pacientul ajungea să consume. El a afirmat ca înainte se gândea: “Trebuie să merg să iau pâine”, care “în mod întâmplător” se afla într-o zonă de mare risc, dar pe care el nu o asocia cu dorinţa de a consuma. Psihoterapeutul subliniază că folosirea cuvintelor “Trebuie să...” sunau a dorinţă. Pacientul se poate trezi că “trebuie” să facă anumite lucruri care îl duc la activităţi sau în locaţii de mare risc.
O altă formǎ a acestui fenomen apare în timpul terapiei atunci când pacienţii îi spun psihoterapeutului că “trebuie” să-şi “ia o vacanţă”, “să meargă la acea petrecere”, “să petreacă puţin timp cu prietenii care consumă” ş.a.m.d. Psihoterapeutul are astfel ocazia să-i explice pacientului că nevoia de astfel de activităţi este de fapt nevoia de a consuma.
Deciziile aparent irelevante sunt abordate prin încercarea de a le recunoaşte, a le evita şi ale face faţă – recunoscând aceste decizii şi gândurile care le însoţesc, evitând deciziile riscante şi făcând faţă situaţiilor riscante.
Identificarea exemplelor personale
Psihoterapeutul trebuie să-i încurajeze pe pacienţi să povestească un lanţ recent de decizii aparent irelevante.
“Vǎ puteţi gândi la propria poveste a recidivei?Acum haideţi să o analizǎm şi să încercăm să identificăm locurile în care aţi luat decizii riscante, ce vă spuneaţi şi cum aţi fi putut să rupeţi acest lanţ înainte să vă aflaţi în acea zonă şi să nu mai puteţi face nimic.”
Practicarea în siguranţă a luării deciziilor
Psihoterapeutul trebuie să pună accentul pe noţiunea de luare a deciziilor în siguranţă.
Câteva decizii aparent irelevante sunt foarte obişnuite în rândul consumatorilor de droguri.
- Consumul de alcool, marijuana sau alte droguri
- Păstrarea alcoolului în casă
- Să nu distrugă drogurile sau mǎrunţişurile legate de droguri
- Să meargă la petreceri unde alcoolul şi drogurile pot fi disponibile
- Interacţiunea cu alţi consumatori de droguri
- Ţinerea în secret faţă de alţi membri ai familiei a consumului de droguri din trecut
- Să nu planifice umplerea timpului liber
- Să aibă mult timp în care nu au nimic de facut, noaptea sau în weekend, care poate duce la plictiseală
- Să fie prea obosiţi sau stresaţi.
Tema: cuprinde monitorizarea propriilor decizii timp de câteva zile şi, pentru fiecare, identificarea deciziilor sigure versus riscante. Pacienţilor li se aminteşte că terapia se va termina şi că vor trebui să folosească aceste priceperi pe cont propriu.
