Depresia postpartum

Depresia postpartum atinge o frecvenţă de până la 15% din naşteri1 şi se manifestă prin scăderea interesului pentru viaţă, lipsa parţială sau totală a energiei, tulburări de somn, pierderea apetitului, izolare. Mamele depresive plâng foarte mult, au opinii negative despre partener şi despre viaţă, sunt descurajate. Un rol important în instalarea depresiei îl au factorii biologici, ca: anemia, denutriţia, boli cardiace, hepatice sau renale, care epuizează organismul, precum şi factorii sociali alături de cei genetici. Frecvenţa depresiei postpartum este mai mare la mame adolescente, sau primipare, cele cu o viaţă familială disfuncţională, cu stare materială proastă. Efectele asupra îngrijirii copilului sunt multiple în funcţie de severitatea depresiei şi de forma de manifestare. Cele mai frecvente sunt depresiile uşoare, caracterizate de comportamentul dezorientat al mamei, nesigur, asociat cu sentimentul că este depăşită de evenimente, sentimentul de teamă, iar uneori sunt prezente palpitaţiile şi stările de panică. Depresiile severe pot fi însoţite de idei delirante, a căror temă este copilul, deliruri cu teme de vinovăţie, autoacuzare. Din efectele asupra îngrijirii copilului, menţionăm reacţiile de supraprotecţie, care lipsesc copilul de timpul necesar experimentării prin simţuri şi acţiuni proprii, reacţiile de respingere a copilului, manifestate prin neglijarea lui sau chiar agresiune, coroborate cu sentimente de vinovăţie legate de actul săvârşit. Copilul neglijat plânge mult, este neliniştit, are tulburări de somn şi de apetit.

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psiholoie, depresie, post-partum