Amploarea pe care a capatat-o comunicarea de masa in intreaga lume, varietatea mijloacelor de transmitere a informatiilor, rapiditatea cu care se dezvolta si avanseaza sunt remarcabile cu atat mai mult cu cat se are in vedere important ape care o reprezinta comunicarea in evolutia si chiar definirea ca personalitate a individului si, prin extindere, a societatii.
Comunicarea, alaturi de limba si limbaj constitue mecanismele psihice aflate cel mai la indemana individului pentru a-si regla propria propria sa conduita dar si a altora. In sensul sau extins, ca act transactional inevitabil in situatia de interactiune, comunicarea devine esentiala, fundamentala atat pentru viata personala cat si pentru viata sociala a individului.
Distorsiunea, in sensul la care se refera titlul, nu implica fenomene ca blocajul, bruiajul, deformarea neintentionata a mesajului, ci mai curand la felul in care mass-media, prin intermediul stirilor afecteaza perceptia oamenilor asupra evenimentelor, importanta acordata lor, poate chiar si modul de gandire, sistemele de referinta, apropiindu-se foarte mult de manipulare.
In lucrarea sa, Dan David studiaza modul in care inconstientul influenteaza prelucrarile de informatie discutand un concept relative nou in cercetarile de psihologie si anume contaminarea psihologica.
Prin mass-media suntem bombardati cu o multime de stiri. Urmeaza apoi replica si dezmintiri ale acestora. Omul se afla adesea intr-un paienjenis de informatii adevarate si false. Pentru a bloca impactul inconstient al informatiilor false – contaminarea psihologica – trebuie cunoscute clar mecanismele pe care aceasta le presupune. Pe baza acestor mecanisme putem elabora apoi tehnici de control eficiente ale contaminarii psihologice. Am oferi astfel indivizilor mijloace de imunizare psihologica fata de contaminarea cu care ne confruntam zi de zi.
Astfel, in prima parte, dupa ce stabileste criteriile de distinctie dintre constient si inconstient, acorda o atentie speciala abordarii cognitive unde inconstientul e descries ca referindu-se la perceptia implicita, invatarea implicita si memoria implicita. Cea de-a doua parte cuprinde consideratii metodologice, iar a treia prezinta experimente redate in capitole distincte.
Dan David stabileste intai diferenta dintre prelucrari informationale si continuturi informationale. Primele se refera la orice transformare a reprezentarilor (continutului informational) sistemului cognitive uman guvernata de reguli. Continuturile informationale sunt acele continuturi care fac obiectul unor transformari guvernate de reguli in sistemul cognitive. El explica utilizarea definitiilor circulare in care definitorul contine in alcatuirea sa pe definit, ca o necesitate metodologica.
Atat prelucrarile informationale cat si continuturile informationale pot fi constiente sau inconstiente. Distinctia dintre ele se realizeaza in baza descrierii lingvistice. Astfel, limbajul natural e considerat vehiculul principal datorita caruia informatiile devin constiente. Este evident ca nu toate informatiile sunt constiente. Pentru unele nu s-a elaborat un dublaj lingvistic deoarece in cursul dezvoltarii filogenetice si ontogenetice nu era pragmatic si functional (nu era eficient din punct de vedere adaptativ, chiar ar fi incetinit cu mult acest proces).. Cercetatorii au aratat ca daca prelucrarea informationala are o durata mai mica de 500 ms ea nu poate fi verbalizata sau constientizata.
Prin urmare, inconstientul se refera la faptul ca subiectul nu are un dublaj lingvistic direct si corect asupra prezentei sau absentei unui stimul, continut sau a unei prelucrari informationale. Ele sunt relevate indirect prin efectul pe care il au asupra raspunsurilor subiectului in sarcini specifice.
Constientul se refera la faptul ca subiectul are un dublaj lingvistic direct si corect asupra stimulilor, continutului sau procesarii informationale la orice nivel de generalitate, cel mai general fiind in termenii detectarii prezentei sau absentei acestora.
Mai simplu spus, ceea ce poate fi exprimat si descries prin cuvinte inseamna ca este si constientizat. Daca nu poate fi redat prin cuvinte, desi influenteaza comportamentul, e inconstient.
Din punct de vedere functional prelucrarile inconstiente de informatie (fara dublaj lingvistic) pot functiona doar inconstient in timp ce prelucrarile inconstiente (cu dublaj lingvistic) de informatie pot functiona atat constient cat si inconstient.
Ceea ce intereseaza insa in lucrarea lui D. David este inconstientul si prelucrarile inconstiente de informatie care presupun perceptia, invatarea si memoria implicite (inconstiente).
Perceptia implicita
Aceasta se refera la orice schimbare in gandire, emotie si comportament ce este atribuita unui stimul din mediu care nu e constient perceput in conditiile actiunii directe a acestuia asupra analizatorilor sau dupa un anumit interval foarte scurt de timp de la actiunea stimului. O forma a perceptiei implicite este perceptia subliminala care se refera la reprezentarea in sistemul cognitive a unor stimuli care nu depasesc pragul sensorial minimal absolute. Faptul ca stimulul a fost reprezentat in sistemul cognitive e demonstrate nu prin descrierea reprezentarii, ca in cazul perceptiei explicite, ci indirect prin efectul pe care reprezentarea acestuia o are asupra raspunsurilor subiectului.
Interesul fata de perceptia subliminala a fost starnit datorita presupusului impact pe care l-ar avea aceasta asupra comportamentului, altfel spus, cercetatorii au fost interesati daca se poate sau nu ca oamenii sa fie manipulate prin mesaje subliminale.
Prezentarea subliminala a unui stimul poate lua forme diverse:
a. intensitatea scazuta a stimulului sub pragul senzorial minimal absolut.
b. durata mica de prezentare (milisecunde).
c. mascarea stimulului tinta.
Prelucrarea acestor stimuli se poate face la nivel fizic, lingvistic, al conotatiei afective si semantic. Perceptia subliminala are loc in special asupra stimulilor simpli: obiecte, cuvinte , imagini, usor de cuprins in campul perceptiv, realizandu-se mai greu asupra stimulilor mai complecsi, cum ar fi propozitiile care presupun reguli gramaticale si activitati perceptive mai complicate (miscari ale globilor oculari in sensul directiei de citit etc)
Perceptia sublimala implica doua tipuri de prelucrari informationale:
- procesari comune, implicate si in perceptia explicita (detectarea contururilor etc.)
- mecanisme specifice perceptiei subliminale cum este reprezentarea semantica a stimulului, nespecifica (generala) si difuza in care se activeaza toate sensurile posibile ale stimulului receptive si nu doar sensul amorsat de contextual in care apare.
In ceea ce priveste manipularea prin perceptia subliminala, daca prin aceasta intelegem a determina pe cineva sa aiba un comportament opus ideilor si convingerilor sale, atunci nu este posibil. Daca prin manipulare intelegem a face mai probabil un comportament decat era el inainte, atunci putem fi manipulate prin bombardament subliminal.
In invatarea implicita este vorba de faptul ca sistemul cognitive uman dispune de un mecanism inconstient de achizitie a informatiilor care are urmatoarele atribute: informatia achizitionata inconstient functioneaza doar inconstient si nu poate fi controlata voluntar si constient. Limbajul natural al omului e un astfel de mecanism de invatare, dar complexitatea lui e justificata numai alaturi de invatarea explicita, cu toate ca ponderea invatarii implicite in achizitionarea limbajului natural e mai mare.
Incercari de a defini memoria atat explicita cat si implicita au fost realizate de mai multi autori. Rezumand, s-au delimitat trei modalitati de achizitionare a informatiilor:
a. voluntara (intentionata) si constienta
b. involuntara (neintentionata) si constienta.
c. involuntara si inconstienta
a. voluntara si constienta.
b. involuntara si constienta.
c. involuntara si inconstienta.
Memoria implicita se refera la orice reactualizare involuntara si inconstienta a unui continut informational achizitionat constient. Evaluarea ei se realizeaza, la fel ca si la perceptia si invatarea implicita, indirect, prin efectul pe care il are asupra comportamentului. Notiunea de memorie implicita are deci in vedere prelucrarile inconstiente de informatie. Ea presupune fenomenul de amorsaj. Orice stimul care este prezentat mai intai, pentru a influenta anumite procese de prelucrare informationala ulterioara se numeste amorsa. Stimulul care urmeaza amorsei se numeste tinta. Influenta amorsei asupra tintei poate fi pozitiva daca faciliteaza procesarea acesteia – amorsaj pozitiv, daca inhiba procesarea tintei – amorsaj negativ, iar daca nu afecteaza prelucrarea tintei - amorsaj neutru. Distanta temporala intre amorsaj si tinta poarta denumirea de asincronie intre stimuli (SOA - stimulus onset asycrony). Daca amorsa si stimulul tinta sunt identici vorbim despre amorsaj repetitiv (repetition priming), iar daca sunt diferiti vorbim despre amorsaj semantic (semantic priming).
Uitarea intentionata
Dupa prezentarea acestor trei traditii de cercetare a inconstientului cognitiv: perceptia, invatarea si memoria implicita, D. David prezinta un alt mecanism psihic, uitarea intentionata. Aceasta se refera la mecanismele cognitive angajate intentionat de subiect in scopul blocarii impactului subiectiv, cognitive, comportamental sau biologic al unui continut informational tinta. Uitarea intentionata se deosebeste de cea neintentionata, care e un fenomen natural, necesar, apare ca urmare a trecerii timpului si prin care un anumit continut informational, in urma unor mecanisme cognitive neintentionate, nu se mai poate reactualiza constient, sau reactualizarea sa constienta e deficitara.
Uitarea intentionata este de trei tipuri:
a. uitarea intentionata globala – vizeaza blocarea intentionata a impactului subiectiv cognitive comportamental sau biologic al intregului continut informational tinta, precum si eliminarea acestuia din campul constiintei.
b. uitarea intentionata item cu item – se refera la blocarea intentionata a impactului subiectiv cognitiv, comportamental sau biologic a unor anumiti itemi sau ai unui continut informational.
Toate aceste delimitari conceptuale isi vor justifica utilitatea in partile urmatoare ale lucrarii, in care D. David verifica nu numai impactul uitarii intentionate (prin cele trei forme ale sale) asupra reactualizarii atat constiente cat si inconstiente a informatiilor, ci si eficienta unor tehnici cognitive de control a contaminarii psihologice prezentand o serie de experimente edificatoare.
Prin contaminare psihologica se intelege felul in care informatiile ce constient nu dorim sa ne influenteze comportamentul , deciziile, gandurile sau emotiile ne influenteaza totusi in mod inconstient . Se are in vedere impactul inconstient al informatiilor definite constient de subiect ca si contaminate (false, nerelevante sau dezadaptative) asupra raspunsurilor sale. Subiectul doreste, asadar, sa blocheze acest impact. Aceasta inseamna ca nu orice influenta inconstienta este contaminare psihologica ci numai aceea care se dovedeste a fi blocata la nivel constient. Din toate acestea rezulta ca fenomenul de contaminare psihologica este doar o subcategorie a prelucrarilor inconstiente de informatie fara a se identifica cu acestea.
Alaturi de informatiile considerate contaminate si care sunt achizitionate constient (ulterior devenite inconstiente prin uitare intentionata sau ignorare), in influenta inconstienta a comportamentului mai sunt implicate si informatiile achizitionate prin perceptia, invatarea si memoria implicita. Aceste informatii pot fi de asemenea false sau adevarate.
Cercetarile au demonstrat ca in conditiile unui aflux mare de informatii (aflux la care individual este supus permanent) prima tendinta e a considera aceste informatii ca adevarate, abia mai tarziu, facandu-se analiza valorica a datelor obtinute. In cazul in care acest al doilea process de verificarea a adevarului sau a falsitatii e alterat (prea multa informatie falsa, distragerea subiectului prin sarcini colaterale care trebuie realizate simultan cu evaluarea, toate acestea reclamand resurse cognitive atentionale care nu mai pot sustine si evaluarea secundara valorica) informatiile codate in sistemul cognitiv raman inregistrate ca adevarate, desi ele in realitate sunt false.
De altfel, informatia falsa referitoare, de exemplu, la o persoana sau la un eveniment, se afla de cele mai multe ori conectata in memorie cu informatia adevarata referitoare la persoana sau evenimentul respectiv formand o schema cognitiva comuna. Deci amorsarea informatiei adevarate activeaza si informatia falsa cu care este interconectata, putand apare astfel o contaminare psihologica exprimata in decizii si evaluari eronate.
Pentru controlarea contaminarii psihologice asa cum apare ea in viata cotidiana, D. David prezinta o serie de tehnici cognitive:
a. Tehnica anticiparii rationale
Prin aceasta tehnica se incearca anticiparea influentelor pe care informatia falsa le-ar putea induce in raspunsurile noastre. Odata constientizate, aceste influente pot fib locate. Astfel spus, influenta prezumtiv inconstienta devine constientizata si prin aceasta evitata.
b. Tehnica restructurarii globale
Rareori intalnim in viata cotidiana situatii in care tot ceea ce stim despre o persoana sau eveniment este fals si trebuie sa uitam, iar apoi sa ni se prezinte informatii absolute noi pe care trebuie sa le memoram despre persoana sau evenimentul respectiv. Informatiile pe care le avem despre diferite persoane sau evenimente sunt grupate in sistemul cognitiv in acord cu faza de achizitie a uitarii intentionate specifice si mai rar in acord cu uitarea globala. Pentru a bloca reactualizarea inconstienta a informatiilor false codate conform sarcinii de uitare intentionata specifica, el ar trebui restructurate conform sarcinii de uitare intentionata global.
c. Tehnica informatiilor alternative si incompatibile
Pentru a bloca impactul unui anumit continut informational, trebuie oferit subiectului un continut informational opus, adevarat sau adaptativ, si care indeplineste aceeasi functie intr-o sarcina data. Informatia alternativa si incompatibila cu informatia falsa va inhiba prin inhibitie laterala informatia falsa blocand astfel impactul acesteia asupra raspunsurilor subiectului. Cercetarile au demonstrat ca e necesar un anumit interval de timp pentru ca valoarea de activare a informatiilor noi, care este mai mare decat a informatiilor vechi datorita memorarii mai recente, sa se reduca pentru a nu se exprima ea insasi asupra comportamentului sis a apara alt tip de contaminare.
d. Tehnica negarii directe
Realitatea inconjuratoare se prezinta ca o retea de variate legaturi intre obiecte si proprietatile acestor obiecte. Unele insusiri pot coexista, ca de exemplu negru si copac, in timp ce altele sunt incompatibile, excluzandu-se reciproc: nici un copac nu poate fi stejar si fag in acelasi timp. Tehnica negarii directe se bazeaza pe faptul ca blocajul impactului informatiilor cuprinse intr-o propozitie (p) este determinat de asimilarea unei propozitii negative. Propozitia negative reclama o serie suplimentara de comparatii fata de propozitia afirmativa. In consecinta, si prelucrarea ei cognitiveareclama resurse suplimentare si se face mai greu in comparative cu propozitia afirmativa. Mai mult, reclamand resurse cognitive suplimentare, semnificatia ei este mai greu de surprins daca subiectul este supus unor constrangeri de timp sau in cazul unor sarcini colaterale care interfereaza cu sarcina tinta. In consecinta si impactul ei asupra raspunsurilor subiectului are sanse mai mici de reusita in comparatie cu o propozitie afirmativa cu aceeasi semnificatie.
D. David, descriind modul in care informatia falsa inconstienta influenteaza comportamentul, oferea cu titlu de exemplu o sugestie pragmatica: daca vrei sa manipulezi un om ofera-I cat mai multa informatie falsa fara sa-ti pui problema faptului ca el stie ca e falsa; aceasta se va exprima in comportament implicit, inconstient.
Si Gustave Le Bon, in cartea sa “Psihologia maselor”, observa impresionanta forta de sugestie a cuvintelor prezentate mai ales sub forma de imagine. El spunea ca “taria cuvantului sta in legatura lui cu imaginile evocate prin el, fiind total independenta de semnificatiile reale”.
John Hartley nuanteaza mai mult in aceasta idée aratand ca e foarte greu sa stabilesti care este semnificatia reala a unui cuvant avand in vedere numarul mare de posibilitati care stau la baza semnificarii lui.
Astfel, el descrie amanuntit in cartea sa, “Discursul stirilor” modul in care sunt redactate acestea, principalele criterii si valori ale unei stiri care presupune o intreaga gama de semne, semnificatii, conotatii si conventii, ce se ascunde in spatele stirilor in ceea ce priveste munca pentru realizarea lor, pentru impartialitate sau interesele, mai mult sau mai putin vizibile ale stirilor. El urmareste sa provoace oamenii, sa priveasca stirile si din alte puncte de vedere decat cele oferite de producatorii lor, adica sa invete sa citeasca sterile in maniera critica.
John Hartley isi incepe lucrarea prin sublinierea rolului pe care il are limbajul pentru individ, cum influenteaza, cum contribuie la formarea si adaptarea individului in societate. Chiar de la inceput folosim limbajul nu doar pentru a denumi lucrurile ci mai ales pentru a invata cum sa ne comportam fata de ceilalti, fata de lumea inconjuratoare. Astfel ca informatiile pe care le achizitionam nu sunt obtinute numai pe baza propriilor noastre senzatii ci si prin ceea ce ne furnizeaza limbajul invatat, si de aceea, multe din senzatiile care bombardeaza simturile le ignoram, le uitam, sau ne scapa, preferand sa ne concentram asupra acelora pe care am fost incurajati sa le experimentam.
Prin urmare, nu percepem din lume decat ceea ce suntem pregatiti sa percepem. Niste cercetatori au realizat un experiment interesant pentru a demonstra acest lucru. Ei au inchis cateva pisici de la nastere intr-o mica incapere tapisata cu motive verticale. Dupa trecerea perioadei de formare a creierului, aceste pisici au fost scoase de acolo si puse in niste cutii tapisate cu dungi orizontale. Aceste linii indicau amplasamentul ascunzatorilor cu hrana si trepte de iesire, dar nici una dintre pisicile educate in camerele cu motive verticale nu a reusit sa se hraneasca sau sa iasa. Educatia le limitase perceptia le evenimente verticale.
Si noi functionam cu aceleasi limitari ale perceptiei. Nu mai stim sa percepem unele evenimente, caci am fost perfect conditionati sa percepem lucrurile numai intr-un singur mod.
La fel si limbajul este un fel de limitare, deoarece ne este furnizat ca o unealta deja construita de altii si nu putem controla sau ignora regulile si conventiile sale.
Dar nu numai limbajul actioneaza astfel. Exista activitati specifice sexului masculin, precum si activitati specifice sexului feminine si inca de timpuriu suntem incurajati sa ne jucam cu jucarii “specializate” pentru baieti, respective fetite, mai tarziu la adolescenta, se va considera “natural” ca baietii sa petreaca mult timp invatand sa vorbeasca despre masini, sport si altele asemenea, cum este la fel de normal ca fetele sa deprinda limbajul modei, al machiajului etc.
Ce legatura au toate acestea cu lumea stirilor? Aparent masinile si machiajul nu au nimic in comun. Diferentele sunt insa dobandite numai prin prisma reprezentantilor celor doua sexe. Dar procesul de insusire al diferentelor este acelasi. Exista un limbaj si o cultura specifice fiecarui domeniu, fie el legat de masini sau de cosmetice. De asemenea exista o intreaga industrie care isi desfasoara activitatea luand in considerare si cele mai mici detalii. De exemplu, limbajul cosmeticilor e invatat din presa (reviste pentru femei, reclame, etc), de la parinti, din discutiile cu colegele. Odata familiarizate cu limbajul, incepem sa ne orientam, sa cautam combinatiile de culori care ne favorizeaza, ne adaptam acestui spatiu, interesandu-ne implicit si de produse.
Adancindu-ne tot mai mult in aceasta lume, incepem sa sesizam si faptul ca aceste culturi sunt promovate si guvernate de interese comerciale, de afaceri si prin intermediul ei intram in negociere cu institutii sociale impersonale ca producatorii de cosmetice, editorii de revista, magazinele de lux etc. Deci vom trai in cadrele impuse de aceste institutii care ne modeleaza personalitatea mai mult sau mai putin constient.
Totusi, fiecare obiect, fiecare lucru poate avea mai multe semnificatii in functie de perspectivele din care este luat in considerare. Iar intr-o societate atat de complexa si de industrializata ca cea occidentala se pot identifica nenumarate sisteme de semnificatii specializate, sau “discursuri” care au diferite grade de importanta, in sensul ca, de exemplu: lumea afacerilor publice, a politicii, a evenimentelor actuale pot sa aiba un prestigiu mai mare decat universul oarecum privat al vietii domestice, al relatiilor interpersonale, al sexualitatii sau sentimentelor.
Si stirile reprezinta o institutie sociala si culturala avand in mare parte aceleasi caracteristici. Adica dispun de un subsistem specific diferentiat in cadrul limbajului alcatuit din cuvinte si imagini care descriu anumite evenimente si prezinta anumite personaje a caror importanta este stabilita in functie de anumite criterii. Stirile dispun de coduri si conventii speciale, destul de simple pentru a putea fi assmilate de toata lumea, si odata familiarizati cu ele devenim “alfabetizati in stiri”, apti nu doar pentru a le urmari si le cunoaste personajele si evenimentele familiare, ci si de a interpreta spontan lumea in termanii codurilor invatate prin ele.
Sistemul lor de transmitere a informatiilor se apropie foarte mult de cele prezentate anterior si descries in cartea lui Dan David. Astfel, privitorul sau cititorul de stiri e asaltat de o multime de informatii care folosesc stimuli simultani, auditivi si vizuali nuantati in functie de tonul vocii, intonatie, culoare, semnificatia imaginii, a contextului in care e prezentata, de marimea literelor si asocierea lor cu fotografii, dispunerea in pagina, etc., stimuli de diferite grade de complexitate, dar care prin multitudinea lor isi inhiba reciproc mecanismele de verificare a validitatii. Acesti stimuli pot activeamecanismele de perceptie, invatare si memorare implicita, chiar si de uitare intentionata care vor actiona asupra comportamentului in modul in care l-a prezentat D. David.
Astfel ca asociatia pe care am urmarit-o in acest studio intre cele doua lucrari ale lui John Hartley si Dan David este sa aratam cum elementele din care sunt constituite sterile (semne, coduri, conventii etc.) si modul in care ele sunt prezentate, subtilitatile procedurii lor pot influenta, sau chiar influenteaza direct sau indirect comportamentul indivizilor la nivel inconstient. De fapt si J. Hartley sugereaza aceasta idee, ca fara sa ne dam seama, noi ne lasam intr-un fel controlati de stiri, pentru ca incepem, odata alfabetizati, sa privim lucrurile si lumea mai mult din perspectivele care ne sunt furnizate prin stiri. Ni se ofera sisteme de referinta valorice si ale importantei, ni se prezinta formule de exprimare si un stil de vorbire conventional etc., iar noi, incetul cu incetul, parca devenim mai lenesi, ne multumim cu punctele de vedere oferite de stiri, consideram semnificative evenimente de tipul celor prezentate de stiri, cu toate ca noi avem impresia ca asa gandim, ca toate aceste modele sunt intrinseci noua si nu furnizate de exterior.
Stirile ocupa un loc destul de important in viata oamenilor. Sunt surse pretioase de a afla ce se intampla in jur, in
Fiind o institutie sociala, sterile dobandesc semnificatii numai in relatie cu alte institutii, circumscriindu-se in acest mod intr-o retea sociala complexa. Multe astfel de institutii urmaresc interese diferite si adesea chiar opuse celor ale producatorilor de stiri. Statul, legile, competitia, audienta si nu in ultimul rand cei despre care vorbesc stirile, toti acestia restrang domeniul de optiuni al jurnalistilor si al producatorilor de stiri. Insa influentele sociale si politice ale televiziunii si ale magnatilor presei nu sunt contestate. Corporatiile si detinatorii de capital care dispun de mijloace de productie a stirilor pot initia campanii de demascare si de investigare, de propaganda in favoarea unui razboi care la randul lor determina schimbarea directiei politice si sociale a unei tari. Stirile sunt ceea ce producatorii lor decid a fi.
J. Hartley propune astfel o privire critica asupra stirilor explicand mecanismele lor, astfel incat sa ne dam seam ace interese servesc, ce insemnatate au, si, inarmati cu un minim de cunostinte si cu multa suspiciune, sa putem negocia cu semnificatiile apparent de necontestat ale stirilor.
Oxford English Dictionary definea stirea astfel:”noutate: raport sau descriere a unor evenimente sau intamplari recente, prezentate sau assimilate ca informatie noua; intamplari noi ca subiect de relatare sau de discutie”. Prin urmare, nu evenimentul in sine este stire, ci relatarea lui. Astfel ca realitatea depinde de felul cum este privita pentru a fi considerate noutate.
In intelegerea stirilor trebuie avuti in vedere doi determinanti majori: limbajul (sistemul de semne) in care sunt codificate si fortele sociale care determina modul in care sunt produse si citite mesajele lor.
Nu evenimentul relatat determina forma, continutul si semnificatia sau adevarul stirii, ci stirea determina semnificatia evenimentului. Nici stirile si nici limbajul nu sunt ferestre transparente spre lume, ci mai curand reprezentari conventionale ale acesteia. Sunt similare cu o harta care difera de terenul pe care-l reprezinta, fiind o abstractizare a realitatii, care este tradusa intr-un sistem de semne si coduri care, insa, nu-si pierd capacitatea de a facilita recunoasterea teritoriului cartografiat.
Prin urmare, sistemul de limbaj este o structura de elemente aflate in relatii guvernate de reguli care determina modul in care producem un enunt ce este inteles si are sens pentru noi ceilalti. Stirile sunt astfel un discurs produs de un sistem general de semne (elementele sistemului) aflat in relatie cu o structura sociala.
Semnele sunt de fapt cuvinte si ele prezinta doua componente: semnificantul – imaginea
Semnele au o prioritate denumita multiaccentualitate care aminteste ca ele nu au o semnificatie interna fixa, ci numai un potential de semnificare care este concretizat prin utilizare. Functia gramaticala a cuvintelor poate fi accentuata spre diferite valori in functie de vorbitor, precum poate fi semnificata si prin intonatie si accentuare
Conotatia serveste la a semnifica emotii, sentimente sau valori subiective. Ea este in antiteza cu denotatia. Semnul “maro” denota culoarea maro, dar el poate fi folosit si pentru a conota calitatile toamnei, sau, sa zicem, recolta. In mass – media secretul consta in a face o conotatie multiaccentuala sa para o denotatie uniaccentuala.
Mitul semnifica valori conceptuale, obiective, intelectuale. El nu preexista, asteptand sa fie folosit. Este un produs al unui proces activ de generare lingvistica, formandu-se si reformandu-se in functie de relatiile dintre grupuri si dintre forte sociale. Astfel una dintre functiile de baza ale stirilor, in orice domeniu de comunicare in masa, este acela de a “semnifica” in mod continuu mituri, prin fiecare element cu valoare de stire.
O alta diferenta intre discursul stirilor si limbajul verbal este aceea ca ecranul TV si pagina de ziar prezinta mai multi semnificanti in mod simultan, pe cand in discursul verbal semnificantii sunt prezentati succesiv, intr-o secventa lineara. Imaginile, fotografice sau in miscare, comunica “adevarul” in mod imperativ.
Producerea semnificatiei se face insa conform unor coduri sau conventii. Exista tot felul de coduri: vestimentare, logice etc. toate codurile impartasind acceptarea sociala din partea utilizatorilor lor. Codificatorul unui mesaj il concepe astfel incat acesta sa fie recunoscut de catre cel care il decodeaza. In televiziune sunt coduri de compozitie a imaginii si coduri de miscare in interiorul cadrului (modul de incadrare al subiectului, culoarea, lumina, miscarea camerei de luat vederi, a subiectului etc.)
Exista trucuri care sunt folosite pentru a surprinde cu naturalete realismul (realitatea bruta, neorganizata, subiectiva) cu o camera tinuta in mana, plasata exact in mijlocul actiunii, obtinandu-se o anumita granulatie a peliculei inregistrate cu o lumina neconventionala.
Toate aceste amanunte privind caracteristicile stirilor isi dovedesc valoarea si efectele in functie de subiectele care fac obiectul stirilor. Desi, din definite ar parea ca sterile se refera la lucruri noi, se pot trasa cu usurinta temele lor principale, deoarece ele vizeaza anumite domenii. J. Hartley grupeaza preocuparile stirilor in jurul a mai multor subiecte majore:
2.Economia – adica lumea afacerilor, industria, companiile si performantele lor, precum si cifrele oficiale (comert, somaj, inflatie, cursuri ale monedelor straine etc.)
3.Relatiile internationale – care se refera de regula la relatiile intre guverne, razboaie, lovituri de stat, cutremure etc.;
4.Stiri autohtone – unde cu toate ca sunt incluse o multime de referenti, exista totusi o organizare destul de stricta. Sunt stiri “hard” caracterizate de conflict si violenta, dar totodata si cele mai importante, ele vizand relatiile rasiale, crime, campanii unidirectionate de tipul: putere nucleara, avortul etc. Si sunt stirile “soft” care ocupa ultimele minute ale buletinelor de stiri, cand crainicul adopta o pozitie relaxata, zambeste, chiar face si glume. Aceste stiri trateaza povesti despre vipuri sau evenimente mai neobisnuite;
5.Stiri ocazionale – dezastre, celebritati, puncte fierbinti ale zilei;
6.Sport
Pentru ca J. Hartley studiaza mai mult perspectiva engleza a producerii stirilor exemplele lui include observatii de genul ca stirile engleze abordeaza prea putine subiecte referitoare la celelalte natiuni britanice (scotieni, irlandezi, galezi), sau ca exista un dezechilibru in favoarea barbatilor fata de femei si multe altele.
El vrea sa sugereze ideea ca subiectele stirilor limiteaza campul de interes, ceea ce poate obisnui oamenii cu aceste unghiuri de vedere asupra lumii. Astfel, ei isi pot pierde obiectivitatea, incepand sa priveasca lumea asa cum e prezentata in stiri, se creaza un anumit mod de a percepe realitatea.
Chiar si felul in care este organizat un desfasurator al stirilor incluse intr-o emisiune, ordinea in care sunt prezentate, in functie de subiectele abordate, timpul acordat (masurat extreme de riguros, existand secvente de 2 min. si 1 sec, dar si de 15 sec.), alternarea episoadelor de transmitere cu pauzele publicitare, toate aceste detalii atent studiate furnizand date semnificative.
Se poate face o paralela interesanta intre fenomenele de amorsaj (descrise anterior din lucrarea lui D. David) si organizarea si tratarea stirilor. Exista stiri amorsa si stiri tinta. Pot exista si fenomene de amorsaj repetitive cand, de exemplu, o idée este preluata de atat de multe ori in cadrul aceleiasi stiri (desi sub alte forme de fiecare data ) incat se poate inclina balanta intr-un conflict intr-o anumita parte.
J. Hartley exemplifica prin prezentarea unei stiri in care era vorba intre sindicate si stat reprezentat aici de doamna Thatcher. Cum manifestatia sindicalistilor era destul de zgomotoasa s-au iscat si incidente cu fortele de ordine. Relatarea stirii era insa de asa natura incat se sugera mai mult ideea ca statul are dreptate. Astfel ca, se insista foarte mult asupra conflictelor, “violentei” (doamna Thatcher fusese intampinata cu oua). De asemenea, desi ambele parti isi exprimau punctual de vedere, discursul doamnei Thatcher era redat intr-un anumit cadru ( in liniste, cu o camera fixa, ea acuzand pe manifestati de subminarea si nerespectarea legii), in timp ce reprezentantul sindicalistilor era intervievat in strada, filmat cu o camera mobile, cuvintele lui fiind uneori acoperite de zgomot, el vorbind despre “obligatia partidelor de a ne asculta”. Prin urmare, opozitia politica a fost convertita in dezordine violenta de catre producatorii emisiunii.
Toate aceste aspecte, si inca multe altele care pot fi observate in prezentarea unui grupaj de stiri functioneaza conform fenomenului de amorsare. Toate detaliile de fond, semnificatiile, conotatiile, subtil sugerate pot crea telespectatorilor o anumita viziune asupra evenimentului.
Ceea ce determina ca sterile sa include doar unele subiecte, sa le trateze diferit, sa le relateze in maniere variabile este faptul ca ele nu sunt forte autonome, ci doar agenti sociali care actioneaza sub imperiul constrangerilor, structurilor, normelor si intereselor. Agentii care au un cuvant de spus in ceea ce priveste stirile sunt capitalul si statul – comertul si guvernul.
Relatia dintre stiri si capital imbraca trei forme. In primul rand mass – media informativa poate fi detinuta de corporatii private. In al doilea rand, mass – media informative, private sau nu, opereaza intr-un climat commercial (concurenta), iar in al treilea rand ea interactioneaza zilnic respectand normele vietii comerciale. Totusi aceasta nu inseamna ca datorita contextului comercial stirile reproduc pur si simplu ideile si ideologiile patronilor lor. Din contra, adesea acestea raman pe plan secundar. Se tine cont de un dictat imperativ numit supravietuire comerciala.
Astfel ca tipurile de relatii intre stiri si capital au capatat denumirile de concentrare, diversificare si multinationalizare, aceste tendinte nefiind specifice numai pentru mass – media ci constituind si actuala dezvoltare a afacerilor in general.
Concentrarea poate fi expresiv sugerata prin fraza “maini mai putine si mai bogate”. Ea a dus la fenomenul dominarii pietei de un numar restrans de mari corporatii.
Diversificarea practica “pastrarea oualor in mai multe cosuri”, adica aceeasi firma detine un capital imens investit intr-o multime de domenii. De exemplu, exista firme care detin atat companii de discuri cat si lanturi de cinematografe, companii producatoare de televizoare si radiouri etc. Multe ziare s-au orientat spre companii petroliere.
Multinationalizarea se refera la faptul ca un numar de conglomerate diversificate opereaza la o scara mondiala.
In ceea ce priveste statul, J. Hartley il citeaza Tony Benn care spune ca: “ Audiovizualul e mult prea important pentru a fi lasat pe mana producatorilor.” Aici este nevoie de clarificarea termenului de impartialitate, lucru foarte dificil datorita numeroaselor variante de interpretare pe care le poate lua. Astfel s-a convenit respectarea unei impartialitati cuvenite.
Aceasta cuprinde trei elemente:
1.Producatorii trebuie sa emita o gama larga de vederi si opinii;
2.Sa ia in considerare greutatea opiniei;
3.Sa se recunoasca faptul ca gama opiniilor si greutatea lor se modifica in mod constant.
Relatia dintre stat si mass – media informativa este benefica pentru ambele parti atata timp cat se respecta “regulile”. Pentru stat este importanta credibilitate pe termen lung. Mai mult decat orice piedica datorata publicitatii negative sau unor dezvaluiri denigratoare. Iar producatorii de televiziune au nevoie de productia autonomiei lor exact in aceleasi ocazii. Prin urmare este nevoie de autocenzura in zonele sensibile practicata de catre producatorii de stiri pentru a se evita conflictele. Din punctul de vedere al guvernului autonomia producatorilor se rezuma la cazul unui articol care atrage, intr-un fel sau altul, furia guvernantilor. Dar pe de alta parte, un scandal public de proportii ar afecta negative reputatia organizatiei de stiri. Astfel, editorii sefi ajusteaza articolele astfel incat sa le pastreze in limitele a ceea ce se considera a fi tolerabil pentru govern.
O alta modalitate de influenta indirecta a guvernarii asupra producatorilor este reteaua de prieteni si colegi de scoala. Guvernul se poate baza pe contacte de culise pentru a pastra stirile pe placul sau.
Insa principalul mecanism al controlului de stat asupra mass – media, exercitat zilnic, este legea. Mass – media nu se afla in atentia legii in acest sens, dar anumite legi specifice au efecte particulare in ceea ce priveste acoperirea de catre mass – media a evenimentelor. Una dintre cele mai importante legi este cea a calomniei. Insa, nu simpla existenta a legii impune precautia, ci potentialul, e insuficient definit. Arsenalul legal prevede de asemenea Legea secretelor oficiale precum si un numar de legi care se refera la publicatiile obscene. De aceea toata mass – media informativa angajeaza specialisti in drept.
Pentru a distinge evenimentele cu valoare de stire, jurnalistii folosesc o serie de criterii. Evenimentele nu devin stiri doar pentru ca se produc, oricat ar fi de iesite din comun. Ele trebuie mai intai sa se potriveasca cu cele de dinaintea lor. Pentru a fi incluse intr-un buletin de stiri evenimentele trebuie sa aiba valoare de stire.
Valorile descrise de J. Hartley unele sunt considerate generale, adecvate nu numai stirilor ci si perceperii pe larg a evenimentelor, ele aplicandu-se a selectia stirilor peste tot in lume, in timp ce altele sunt determinate cultural.
1.Frecventa – perioada de desfasurare a unui eveniment. De exemplu, crimele care dureaza foarte putin timp, semnificatia lor fiind curand descifrata, se potrivesc cotidienelor si programelor TV zilnice. In schimb tendintele economice, sociale si culturale se clasifica in timp, deci ele se afla in afara frecventei ziarelor cotidiene. De aceea ele sunt difuzate sub forma de rapoarte sau statistici la o data precizata.
2.Pragul – amploarea unui eveniment. Exista un prag pana la care un eveniment nu poate devein subiect de stire. Odata relatat, exista un prag ulterior al dramatismului: cu cat este mai amplu subiectul, cu atat va fi nevoie de mai mult dramatism pentru a-I asigura continuitatea.
3.Claritatea – lipsa de ambiguitate a unui eveniment. Evenimentele nu trebuie sa fie neaparat simple ( desi acest lucru ajuta ), dar gama semnificatiilor posibile trebuie limitata.
4.Capacitatea de semnificare
a.Proximitatea culturala: evenimentele in accord cu background-ul cultural al reporterului vor fi creditate cu o marita capacitate de a genera intelesuri fata de celelalte si, in consecinta, vor avea sanse mai mari sa fie selectate.
b.Relevanta: evenimentele apartinand culturilor, claselor sau regiunilor foarte indepartate vor dobandi valoare de stire daca intra in conflict cu cea culturala de “clasa” a reporterului.
5.Consonanta – predictibilitatea evenimentului sau masura in care este dorit / asteptat. Daca mass – media asteapta ca ceva sa se intample, se va intampla.
6.Neprevazutul – caracterul exceptional, impredictibil al unui eveniment.
7.Continuitatea – “evenimentul in desfasurare”. Daca un eveniment devine stire, el va continua un timp sa fie relatat ca atare.
8.Compozitia – mixarea diferitelor tipuri de evenimente. Daca un ziar sau un bulletin de stiri prezinta un numar de articole extreme de importante, acestea vor fi echilibrate obligatoriu de niste articole autohtone, chiar nesemnificative.
9.Referirea la natiuni de elita – articolele despre razboaie, alegeri sau dezastre etc.
10. Referirea la persoane de elita – mai intai, pentru ca se presupune ca actiunile lor au mai multe consecinte decat activitatile zilnice ale individului de rand. Apoi, activitatile lor sociale pot servi ca actiuni representative.
11. Personalizarea – indivizii sunt mai usor de identificat si de aceea chiar si structurile, fortele sau institutiile sunt adesea personificate.
12. Negativismul – vestile proaste asigura stiri de calitate.
Dar, desi valorile stirilor joaca un rol crucial in selectarea evenimentelor ele nu se bucura de o egala importanta in constructia sintagmatica a acestor evenimente in stiri. Stirilor li se desemneaza locul predilect in ordinea lucrurilor.
Redactorii de stiri au la dispozitie un fel de harti culturale fara de care ei nu pot descifra evenimentele neobisnuite, neasteptate si neprevazute care formeaza pentru audientele lor continutul primar al valorii de stire. Aceste harti descriu societatea la cel mai inalt nivel de generalizare.
Dar nu e de ajuns ca evenimentele sa indeplineasca anumite criterii pentru a deveni stiri. Pentru a capata anumite semnificatii, important este si modul in care se atribue aceste semnificatii prin discursul stirilor. Pentru ca un mesaj sa dobandeasca un anumit inteles, initiatorul sau trebuie sa se orienteze nu doar spre evenimentele in sine, ci si spre receptorul mesajului.
Relatarea depinde de persoana careia i te adresezi in functie de care se modifica tonul vocii, cuvintele, gradul de interactiune asteptat de la receptor.
Dar cum in mass – media destinatarul e necunoscut, a fost necesara elaborarea unui mod practic de adresare si care sa conduca si la ideea ca un program trebuie sa se identifice cu audienta, sa se plaseze de partea ei. De exemplu, un prezentator care avea un vag accent nordic a fost perceput mai putin ca un purtator de cuvant de rutina al institutiei si mai mult o persoana in care se poate avea incredere, mai curand unul “de-al nostru”, decat unul de-al lor”.
Din acest punct de vedere au fost introduce in televiziune trei inovatii care au transformat in final prezentarea de stiri:
1.Mediatorul – realizatorii profesionist care actioneaza ca o veriga de legatura intre telespectatorii obisnuiti si lumea cu valoare de stire.
2.Vox – pop – ul – se refera la interviul cu omul de pe strada. Functia lui are doua conotatii. El autentifica prezentarea data anumitor evenimente, demostrand ineresul omului de rand pentru problema respective si servesc drept puncte potentiale de identificare pentru audienta, despre care se presupune ca impartaseste stilul si “opiniile unanim sustinute”, exprimate in vox-pop.
3.Interviul de sondare / interviul dur – pentru ca exista putine sanse ca un singur punct de vedere sa triumfe, in mass-media, pe langa presupusele puncte de vedere ale ambelor parti din discutie, se recurge si la interviuri de sondare care au rolul de a trece dincolo de imaginea publica a reprezentatilor oficiali si a politicienilor.
Vizionarea stirilor poate constitui o activitate interesanta si placuta. Dar trebuie sa tinem cont de toate implicatiile lor si sa facem mai mult decat doar sa primim ceea ce ni se ofera. Trebuie sa fim atenti asupra modului in care I se confera textului semnificatii.
Tinand cont de felul cum lucreaza propriul nostrum sistem psihic, in special la nivel inconstient si avand in vedere ca stirile (producatorii lor) se folosesc de aceste caracteristici, modul in care primim informatiile ar trebui sa fie controlat de catre noi, constient, sa nu ne multumim sa fim pur si simplu bombardati de date fara sa le interpretam intr-un fel sau altul, fie ca folosim tehnicile prezentate de Dan David, fie ca aplicam unele din ideile lui John Hartley ( compararea subiectelor, a tratarii lor si a retoricii, comparatia peste timp si intre culture a stirilor, a tipurilor de media si a experientei) important este sa diminuam, daca nu sa eliminam manipularea.
