FAZELE CONSILIERII PSIHOLOGICE

Datorita confuziei care există între consilierea psihologică şi psihoterapie, se impun încă de la început câteva delimitări. Astfel, în timp ce consilierea este dedicată unor probleme punctuale (dificultatea de a lua o decizie cu privire la carieră, începerea unei noi relaţii etc.), psihoterapia necesită investigaţii aprofundate; consilierea solicită răspunsuri exacte şi cuantificabile, în psihoterapie răspunsurile apar în timp; consilierea reprezintă un proces obiectiv, în timp ce psihoterapia este mai degrabă unul subiectiv; consilierea implică un proces scurt, bine delimitat în timp, procesul psihoterapiei durează. „Putem considera consilierea ca una dintre formele de psihoterapie”.  Oricum, ambii termeni se referă la o varietate de intervenţii psihologice în scopul ameliorării problemelor umane şi al facilitării unor funcţionări eficiente în societate. Consilierea nu poate fi percepută drept un proces care poate fi urmat pas cu pas, asemenea unui proces tehnologic. Fiecare consiliat şi consilier este unic, prin urmare şi desfăşuarrea consilierii diferă de la individ la individ. Totuşi, „în orice relaţie terapeutică de consiliere, pe măsură ce problemele sunt luate în considerare, apar [...] câţiva paşi fundamentali”. Un prim pas îl reprezintă stabilirea contactului, implicând iniţierea, edificarea şi menţinerea relaţiei dintre consilier şi consiliat. Este momentul în care consilierul ascultă cu atenţie, manifestând un interes real faţă de problemele consiliatului. Explorarea problemelor îi ajută pe cei doi protagonişti să construiască un raport şi să clarifice înţelegerea situaţiei dificile. Planificarea presupune discuţii cu privire cu obiectivele şi acţiunile care ar trebui realizate pentru a găsi soluţii; cei doi vor dezvolta planuri pentru acţiune. Planificarea este urmată evident de acţiune: exerciţiu activ. În cazul în care consiliatul are parte de eşec, el este ajutat de consilier să-l depăşească, evaluând greşelile şi pornind din nou la acţiune. Finalizarea presupune însumarea realizărilor eventual sub forma unui dialog, punându-se în discuţie modalităţile prin care consiliatul poate face faţă problemelor pe viitor, uşa rămânând deschisă. În practică aceste etape nu se pot evidenţia cu uşurinţă.

Consiliere psihologica: Tipuri de consilieri /atitudini

Consiliere psihologica: Relatia si climatul terapeutic