Sa privesti ‘naintea drumului batut de nimeni poti sa fi doar temerarul unei calatorii la care visezi de cand te stii. Sa nasti din ganduri, vise si sperante sa cugeti din dorinte si simtiri sunt cele mai profunde trairi cand te afunzi fara sa stii in ceea ce unii numesc asta viata.
Ne nastem cu o dorinta nebuna de a cunoaste si de a iubi, traim cat putem cu sentimentul ca nu am dat vietii tot ceea ce putem da, murim cu aceeasi dorinta a visului neimplinit, ca mai aveam ceva de realizat si toate astea pt ce… Suntem doar ce vrem sa fim si cat putem pentru noi si pentru ei – da ei toti care ne fac viata sa ramana intr-o continua miscare. Ne sprijinim pe nevoia atingerii constante creata in timp de cele doua puncte: inceput si sfarsit. Inceputul este intotdeauna acolo unde simtim ca putem aseza o parte din noi la temelia unui sir de evenimente pe care ni le anticipam mai mult sau mai putin constient pe termen scurt sau mediu in viata noastra. Sfarsitul nu il cunoaste nimeni dar cu totii vorbim despre el, pentru ca asteptarea unui gest sau traire din amintiri sau fapte reale ne incearca constient sau nu la tot pasul. Puterea de a accepta esecul sau nostalgia sau bucuria unui timp considerat trecut in viata este doar dorinta de a incerca si de a vedea noul in ochii unui sentiment. Vorbe profunde si nu mereu ganduri intre sentimente vor sa ne deseneze conturul despre care stim cate ceva – viata. Si la gandul ca poate nu vom reusi sa spunem ce am cunoscut incercam in profunzime sa anticipam imediatul unui prezent real. Totul e atat de simplu si atat de permisiv incat nu suntem in stare sa acceptam realul care se intampla cautand mereu nuante si supozitii, alternative ce creeaza in mintea noastra adevarate scenarii. Si daca ar fi numai atat, nu ar fi cel mai grav, dar nereusita intamplata a unui asemenea scenariu nu este mereu acceptata si de aici incepe lungul sir al gandurilor care ne ruleaza energetic, un consum cu care nu reusim nici macar sa ne semnam la capatul unei fraze. Asteptam sa traim ceea ce gandim… eronat si daca acea doza a inconstientei bazata pe necunoscut a copilariei ne face sa traim ce simtim? Suntem in stare sa riscam ? de cele mai multe ori nu … din pacate.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, dezvoltare personala
Inapoi la Articole
