De foarte mult timp este recunoscut faptul că sănătatea membrilor familiei influenţează echilibrul acesteia şi pe al membrilor care o compun. Astăzi, sunt tot mai multe datele care atestă eficienţa unor măsuri psihoprofilactice precoce destinate familiilor şi copiilor acestora, în cazul în care unul dintre părinţi este suferind somatic. Prevenirea consecinţelor afecţiunilor somatic ale părinţilor asupra copiilor are, ca principal suport, un sistem de servicii profilate şi, ca verigă intermediară obligatorie, familia. Cele mai multe studii în domeniul consecinţelor bolilor somatice asupra familiei şi a membrilor acesteia au fost focalizate asupra afecţiunilor cronice. Sunt foarte puţine datele privind impactul, asupra familiei şi a membrilor săi, pe care îl au afecţiunile acute şi, îndeosebi, un traumatism al Sistemului Nervos Central. Sunt aproape ignorate aspectele care privesc perioadele de timp imediat următoare debutului afecţiunilor acute ale SNC asupra familiei şi mai ales asupra copiilor. Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) respectiv vertebro-medulare (TVM), în continuă creştere – potrivit datelor statistice – ocupă un loc important în rândul patologiei persoanelor tinere având copii minori.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihoterapeut, modele parentale, familie
