Modele terapeutice

Formularea unor modele psihoterapeutice în abordarea tratamentului dependenţei de drog

Evaluarea

Obiectivele şedinţei:

Prima şedinţă este cea mai importantă şi adesea cea mai dificilă, pentru că psihoterapeutul trebuie să ţină seama de câteva lucruri:

• Începutul stabilirii unei relaţii între psihoterapeut şi pacient
• Evaluarea tipului de consum de substanţe şi a altor probleme care se pot dovedi factori importanţi în decursul tratamentului
• Explicarea tratamentului
• Stabilirea structurii sedinţelor următoare
• Începerea formării de priceperi.

Deoarece sarcinile acestei prime şedinţe sunt foarte complexe, psihoterapeutul ar trebui să-i acorde 90 de minute în loc de 1 oră.

 

Intervenţii-cheie

Evaluarea  şi clădirea unei relaţii

În prima şedinţă psihoterapeutul trebuie să petreacă mai mult timp cu pacientul încercând să-l cunoască, să obţină informaţii despre el şi despre consumul de substanţe, să afle cât de motivat este şi ce l-a făcut să apeleze la tratament. Acest lucru poate fi realizat printr-o serie de întrebări deschise care trebuie să ţină seama cel puţin de următoarele domenii.

Motive pentru căutarea tratamentului şi fişa de evaluare a acestuia

·         Ce v-a adus astăzi aici?

·         Aţi mai urmat vreun tratament pentru consumul de drog?

·         Daca da, când? Cât timp l-aţi urmat? Cum a fost? Ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut la acel program? De ce nu l-aţi mai continuat?

·         Aţi mai urmat tratamente pentru consumul de substanţe cum ar fi heroina, alcoolul sau benzodiazepine?

Fişa de evaluare şi tipul consumului actual de drog:

·         Care este consumul actual de drog? Cum o consumaţi?

·         Cât de des consumaţi droguri? Cât de mult?

·         Care este cea mai lungă perioadă de abstinenţǎ? Când a inceput şi când s-a terminat?

·         Care este cea mai lunga perioadǎ de abstinenţă în ultimele trei luni?

·         Cum a început şi cum a luat sfârşit?

·         Ce aţi făcut ca să nu mai consumaţi atât de mult drog?

·         Cum obţineţi  drogul?

·         Cât alcool consumaţi? Cum afectează alcoolul consumul de drog?

·         Cât timp aţi reuşit să renunţaţi la băutură?

·         Ce alte droguri mai consumaţi?

·         Cum vă simţiţi după ce consumaţi  droguri?

·         Cum aţi început să consumaţi droguri?

Alte probleme şi resurse:

·         Unde locuiţi? Locuiţi cu cineva care consumă droguri?

·         Care dintre persoanele cu care vă petreceţi timpul consumă droguri?

·         Care nu consumă?

·         Lucraţi undeva? Cum v-a afectat consumul de drog slujba?

·         Familia dumneavoastră ştie despre consumul de drog?

·         Când v-aţi făcut ultimul examen medical? Aveţi probleme de sănătate?

·         Aveţi probleme legale? Eliberarea condiţionată a jucat vreun rol în faptul că aţi venit la tratament?

·         Cum vă simţiţi în cea mai mare parte a timpului? V-aţi simţit deprimat sau la pămant? V-aţi gândit să vă faceţi rău? Aţi făcut-o vreodata? Acest lucru se întâmplă numai când consumaţi droguri?

·         Aţi fost vreodată paranoic sau aţi simţit că cineva vă urmăreşte după ce aţi consumat? Cum a fost?

 

Un pas important în terapie este cel legat de creşterea motivaţiei. Astfel, pe măsură ce pacientul răspunde la întrebările de mai sus, psihoterapeutul trebuie să asculte cu atenţie şi să ceară comentarii legate de motivele care l-au făcut să apeleze la tratament sau să reducă consumul.

Strategii generale de creştere a motivatiei şi de evitare a refuzului:

 

Motivarea propriei persoane 

“Din ceea ce mi-aţi spus, se pare că părinţii şi prietenii dumneavoastră sunt îngrijoraţi de consumul de drog, dar, mă întrebam, dumneavoastră cum vă simţiţi?”; “Spuneţi-mi cum v-a afectat consumul de drog”; “Ce vă deranjează cel mai mult la consumul de drog?”

 

Empatie din partea psihoterapeutului

“Se pare că vă îngrijorează faptul că trebuie să vorbiţi despre toate acestea.” “Simţiţi că trebuie să vă opriţi, dar vă îngrijorează faptul că aţi mai urmat un tratament, însă fără nici un folos.” “Pe de o parte, vă daţi seama că, nevăzându-l pe X, aţi face un mare pas înainte, pentru că de fiecare data aţi consumat în compania lui, dar pe de altă parte, vă este teamă să rupeţi relaţiile cu un prieten care v-a fost apropiat mult timp.”

Psihoterapeutul trebuie să evite să-l întrerupă pe pacient, certându-l, provocându-l sau schimbând subiectul.

 

Întâmpinarea rezistenţei

“Nu sunteţi sigur că doriţi să petreceţi mult timp în încercarea de a vă schimba stilul de viaţă.” “Cred că vă grăbiţi puţin: putem discuta o vreme care este cel mai adecvat obiectiv pentru dumneavoastră şi cum putem să-l abordam.”

 

Sublinierea discrepanţelor

“Nu sunteţi sigur că problema drogului ar fi una importantă, dar în acelaşi timp multe persoane care vă iubesc consideră că este”

 

 

Libera alegere

“Nici eu, nici altcineva nu vom reuşi să vă facem să renunţaţi la droguri; ceea ce faceţi depinde numai de dumneavoastră.” “Puteţi să începeţi chiar acum sau puteţi aştepta până data viitoare.”

 

Recapitularea consecinţelor acţionării şi ale rămânerii în stare pasivă

“Ce credeţi că se va întâmpla daca nu încetaţi consumul de droguri?” “Se pare că vă preocupă răcirea relaţiilor cu prietenul dvs. cu care vă drogaţi; ce credeţi că se va întâmpla dacă nu faceţi acest lucru?”

În prima şedinţă se vor stabili şi obiectivele tratamentului. Psihoterapeutul trebuie să-i explice clar pacientului că obiectivul tratamentului este abstinenţa. Pentru un pacient ambivalent acest lucru trebuie facut în aşa fel încât să se ţină seama de incertitudinea lui. 

“Ştiu că nu sunteţi sigur că vreţi să vă lăsaţi de tot de consumul de drog şi vom petrece următoarele şedinţe discutând despre ceea ce veţi hotǎrî. Cu toate acestea, există câteva motive întemeiate pentru a lua în considerare abstinenţa de la droguri sau alcool. De exemplu, încercând să nu mai consumaţi deloc atâta timp cât sunteţi aici, veţi afla multe lucruri despre dumneavoastră şi motivele care vă fac să consumaţi în continuare. De asemenea, puteţi afla care sunt condiţiile în care e foarte probabil să  consumaţi şi alte câteva lucruri care să vă ajute să nu o mai faceţi. Veţi mai putea evita substituirea drogului cu alte substanţe. După o perioadă de abstinenţă, vă veţi da seama cum vă simţitţi fără drog şi veţi putea şti dacă asta doriţi sau nu. Mai târziu vă puteţi răzgândi. Ce credeţi?”

Acest model terapeutic se bazează pe încetarea consumului de drog, însă pacientul se poate confrunta cu o serie de probleme şi preocupări simultane. Unele sunt legate de dependenţa de drog, altele nu. Scopul primar al terapiei este încetarea consumului de drog,  dar este important ca pacientul să treacă şi peste alte probleme şi simptome. De aceea, psihoterapeutul trebuie să-l întrebe pe pacient dacă are şi alte obiective şi cum îl va ajuta încetarea consumului de substanţe în atingerea acelor obiective (cum ar fi recâştigarea locului de muncă, de exemplu). În cazul în care problemele sunt strâns legate de dependenţa de drog (de exemplu simptoame depresive, probleme de cuplu sau legale), este foarte important ca psihoterapeutul să le ia în considerare, să discute cu pacientul obiectivele prioritare ale consumului de droguri , să stabilească obiective rezonabile, modul de abordare al acestora şi monitorizarea altor probleme şi simptome ţintă pe măsură ce tratamentul se desfăşoară.

 

“Ştiu că v-aţi simţit deprimat şi că vreţi să încercaţi din nou un antidepresiv, însă aţi consumat mult timp droguri şi vă fi greu să vă daţi seama care dintre sentimentele dumneavoastră sunt legate de droguri  şi care pot semnala o problemă depresivă total separată de aceasta. Cel mai bun mod de a vă da seama este să fiţi abstinent o vreme. În general, sentimentele de depresie care durează mai mult de o luna de la ultimul consum indică nevoia tratării separate a consumului de droguri şi a depresiei, în cazul depresiei fiind posibilă medicaţia. Ce părere aveţi despre ideea de a fi abstinent timp de o lună, pentru ca după aceea să luaţi în considerare consultarea unui psihiatru pentru evaluarea medicaţiei? Între timp se pare că va trebui să discutăm puţin despre cum e să te simţi deprimat şi legatura cu consumul de drog”

 

* * *

 

După aceea, psihoterapeutul trebuie să explice cum se va desfăşura tratamentul. Aceasta trebuie să cuprindă următoarele:

·         Consumul de drog poate fi privit ca un comportament învǎţat.

“Consumul de drog  poate fi privit ca ceva dobândit în timp. Oamenii învaţǎ de la cei pe care îi văd consumând; învaţă modalităţi de a o obţine şi consumă; învaţă că aceasta are efecte care îi fac să se simtă mai plini de energie, mai atractivi sau mai sociabili. După cum vorbiţi, se pare că şi dumneavoastră aţi învatat destul de multe în ultimii ani.”

·         În timp, consumul de drog afectează modul de a gândi, simţi şi acţiona al oamenilor.

“Acest proces de învăţare afectează în timp persoana. Oamenii încep să aibă tot felul de gânduri legate de droguri – cum ar fi că e greu să te descurci fără ele. Probabil că şi dumneavoastră aveţi propriul arsenal de astfel de gânduri. Uitându-ne la ele, le vom putea înţelege mai bine şi vom putea realiza căi de a stopa consumul. Drogul  afectează şi modul în care oamenii simt. Unii cred că îi face să se simtă mai bine o perioadă scurtă de timp, alţii spun că o consumă în încercarea de a nu se mai simţi atât de rău. În timp, aceste sentimente sunt asociate cu drogul şi este important ca aceste reacţii să fie luate în seamă şi înţelese. Drogul afectează şi modul de a acţiona al oamenilor. Mi-aţi spus deja cum aţi ajuns să consumaţi droguri fără să vă daţi seama, devenind o rutină.”

·         Înţelegând acest proces, indivizii pot învaţa mai usor să se abţină de la droguri.

“Aţi spus că multe dintre lucrurile legate de droguri sunt automate, cum ar fi de exemplu faptul că nu vă aduceţi aminte să fi mers într-un anume loc săptămâna trecută. Vom petrece mult timp în încercarea de a încetini acest proces. Vom analiza ceea ce s-a întâmplat cu mult timp înainte de a consuma, la ce v-aţi gândit, ce aţi simţit şi unde aţi consumat. Vom analiza cum este consumul pentru dumneavoastră şi ce se întâmplă după ce consumaţi. Înţelegând ceea ce în acest moment vi se pare automat, consumul de drog  va fi mult mai uşor de controlat.”

·         Priceperi noi, mai eficiente, pot lua locul obiceiurilor vechi care duc la consumul de drog

“Nu numai înţelegerea acestor procese automate îi face pe oameni să se lase de droguri, ci şi angajarea în activităţi diferite. Mi-aţi spus că doar încetarea consumului fără a schimba nimic altceva nu prea dǎ rezultate. Încetarea consumului înseamnǎ în realitate angajarea în activităţi diferite. Aici intervin priceperile de a face faţă. În loc să le răspundem vechilor probleme şi impulsuri cu droguri,  vom discuta şi vom pune în practică noi modalităţi de rezolvare. Acest lucru nu este întotdeauna uşor de realizat, pentru că stilul de a face faţă cu ajutorul drogurilor l-aţi învaţat de-a lungul unei perioade de timp îndelungate. Ceea ce vom face este să vă ajutăm să vă dezobişnuiţi de strategiile vechi şi ineficiente şi să învăţaţi unele noi, mai eficiente. Învăţarea şi punerea în practică a acestora poate lua ceva timp, dar pun pariu că dacă analizăm lunile de abstinenţă din trecut, vom afla că aţi folosit câteva mecanisme destul de eficiente de a face faţă.”

·         Punerea în practică este esenţială.

“E nevoie de practică pentru a găsi modalităţi noi de a răspunde la probleme vechi. Un lucru util ar putea fi să vă amintiţi cât timp v-a luat să învătaţi să deveniţi un consumator de drog eficient – cum să obţineţi banii, să cumpăraţi droguri, să le consumaţi fără a fi prins. Aceasta e o pricepere foarte complexă. Din moment ce aţi făcut asta atâta timp, o mare parte dintre celelalte deprinderi pe care le aveţi formate, dar pe care nu le-aţi mai practicat, pot părea artificiale la început. Aici practicarea noilor deprinderi joacă un rol foarte important. Vom face acest lucru în timpul şedinţelor, dar în fiecare săptamână vom discuta şi despre punerea lor în practică în afara şedinţelor, acesta fiind un lucru extrem de important. La început, nu va părea ceva natural sau uşor. Totuşi, practicarea lor în afara şedinţelor vă va

ajuta să învăţaţi multe despre propria dumneavoastră persoană şi despre ceea ce vi se potriveşte sau nu. Puteţi oricând să prezentaţi problemele cu care vă confruntaţi şi împreună vom găsi modalităţile de a le face faţă. Vă vedeţi punând în practică în afara şedinţelor ceea ce învăţaţi aici?”

           

Stabilirea regulilor esenţiale ale tratamentului

Foarte  important este ca psihoterapeutul să-i prezinte pacientului aşteptările, obligaţiile şi responsabilităţile sale. Următoarele domenii trebuie recapitulate şi discutate:

·         Programarea şedintelor şi durata tratamentului

·         Importanţa participării regulate

·         Anunţarea din timp dacă pacientul va lipsi sau daca va întârzia

·         Colectarea unei mostre de urinǎ la fiecare şedinţǎ

·         Necesitatea de a participa la şedinţe fără sǎ fi consumat drog sau alcool.

Psihoterapeutul trebuie să se axeze pe un episod recent de consum de drog făcând o  analiză funcţională completă.

“Haideţi să luǎm un exemplu, pentru a vă face o idee despre cum se face aceasta. Spuneţi-mi tot ce puteţi despre ultima dată când aţi consumat droguri. Unde eraţi şi ce făceaţi? Ce s-a întâmplat înainte? Cum vă simţeaţi? Când v-aţi dat seama că vreţi să consumaţi? Cum v-aţi simţit la începutul perioadei în care aţi fost high? Cum a fost dupa aceea? Vă vine în minte un rezultat pozitiv al consumului? Dar consecinţe negative?”

 

 

 

A face faţă dorinţei

Sarcini

·         Înţelegerea dorinţei

·         Descrierea dorinţei

·         Identificarea factorilor

·         Evitarea impulsurilor

·         A face faţă dorinţei

Obiectivele şedinţei

·         Înţelegerea experienţelor pacienţilor cu dorinţă

·         Explicarea faptului că dorinţa este normală şi limitatǎ în timp

·         Identificarea factorilor şi impulsurilor care declanşează dorinţa

·         Oferirea şi practicarea tehnicilor de controlare a dorinţei şi nevoii.

 

Intervenţii-cheie

Înţelegerea dorinţei

Este important ca pacienţii să-şi dea seama că dorinţa este ceva normal şi destul de obişnuit. Dorinţa nu înseamnă că ceva nu este în regulă sau că pacientul vrea să reia consumul.

Din cauza frecvenţei şi a varietăţii de situaţii în care drogul este administrat propriei persoane, există foarte multi stimuli asociaţi cu consumul de drog. Aceştia se pot manifesta ca factori sau impulsuri condiţionate ale dorinţei de drog. Factori obişnuiţi sunt: compania persoanelor cu care obişnuia să consume drogul, deţinerea de bani sau obţinerea lor, consumul de alcool, situaţii sociale şi anumite afecte cum ar fi teama, depresia sau bucuria. Factorii care duc la consum sunt idiosincratici şi de aceea identificarea impulsurilor trebuie făcută continuu de-a lungul tratamentului.

Pentru a explica impulsurile condiţionate, psihoterapeutul poate parafraza paradigma condiţionării clasice, punând semnul egalităţii între mâncare şi drog, între salivarea animalului şi dorinţa de a consuma, iar clopoţelul drept factor declanşator. Folosind acest exemplu concret, pacienţii pot identifica un numǎr mare de “clopoţei” personali care duc la consum. De asemenea, este foarte important ca psihoterapeutul să explice limitarea în timp a dorinţei - dorinţa condiţionată îşi are punctul culminant şi dispare în mai puţin de o orǎ în cazul în care nu este urmată de consumul de drog. Psihoterapeutul mai trebuie să explice procesul dispariţiei răspunsurilor condiţionate, din nou folosind exemple concrete din experimente.

 

Descrierea dorinţei

Este important ca psihoterapeutul să-şi facă o idee despre experienţa pacienţilor cu dorinţă. Aceasta cuprinde următoarele informaţii:

• Ce înseamnǎ dorinţa pentru dumneavoastră?

Dorinţa sau nevoia este simţită în diverse moduri. Pentru unii experienţa este de natură pur somatică; de exemplu, “Simt ceva în stomac”, “Inima îmi bate foarte tare” sau “Încep să-i simt mirosul”. Pentru alţii, dorinţa este cognitivă; cum ar fi “Am nevoie acum”, “Nu pot să mi-o scot din cap” sau “Mă cheamă”.  Este foarte important ca psihoterapeutul să ştie foarte bine cum simte pacientul dorinţa.

• Cât de tare vă deranjează dorinţa?

Există o diferenţă mare de la pacient la pacient în intensitatea dorinţei. Pentru unii, reuşirea şi păstrarea controlului asupra dorinţei va fi un obiectiv care va fi atins în câteva săptămâni. Alţi pacieni neagă că ar simţi dorinţa.

• Cât timp durează dorinţa?

Pentru a demonstra limitarea în timp, este important ca psihoterapeutul să arate pacientului că rareori au simţit dorinţa fără să-i cadă pradă.

• Cum încercaţi să-i faceţi faţă?

Aflând care sunt strategiile de a face faţă folosite de pacient, psihoterapeutul va identifica stilul lui şi va alege strategiile adecvate.

 

Identificarea factorilor

Psihoterapeutul trebuie să colaboreze cu pacientul în realizarea listei cu factorii declanşatori. Unii pacienţi sunt copleşiţi când li se cere să identifice impulsurile. Poate fi util ca pacientul să se concentreze asupra dorinţelor şi a impulsurilor care au fost problematice în săptămânile anterioare. Această listă poate fi începută în timpul şedinţei; exerciţiul pentru această şedinţă va cuprinde şi monitorizarea propriei dorinţe, astfel ca pacienţii să înceapă să identifice impulsuri noi, mai subtile, pe măsură ce acestea apar.

Evitarea impulsurilor

Strategia generală de “recunoaştere, evitare şi a face faţă” poate fi aplicată dorinţei. Dupǎ identificarea celor mai problematice impulsuri, psihoterapeutul trebuie să analizeze gradul în care acestea pot fi evitate; adică ruperea sau cel puţin răcirea relaţiilor cu persoane care consumă sau fac rost de droguri, să scape de mărunţişuri, să nu meargă în baruri sau alte locuri în care se consumă droguri sau să nu mai aibă bani asupra sa, ca în exemplul următor: 

“Aţi spus că faptul că aveţi bani la dumneavoastră este cel mai greu lucru. Haideţi să găsim soluţii, ca să nu mai fiţi atât de expus în faţa banilor. Ce credeţi că ar funcţiona? Câţi bani aţi putea avea asupra dumneavoastră şi totuşi să vă simţiţi în siguranţă?”

Psihoterapeutul trebuie să acorde mult timp în analizarea relaţiei dintre alcool şi droguri în cazul pacienţilor care le consuma împreună într-un asemenea grad încât alcoolul devine cauza consumului de drog.

 

A face faţǎ dorinţei

Există o multitudine de strategii de a face faţă, printre care:

• Distragerea
• Discuţiile despre dorinţă
• Acceptarea
• Rememorarea consecinţelor negative ale consumului de drog
• Convingerea propriei persoane.

Psihoterapeutul poate sublinia faptul că aceste strategii nu fac ca dorinţa să dispară. Cu toate acestea, punerea lor în practică va duce la scăderea frecvenţei şi a intensităţii dorinţei, făcând-o mai puţin frustrantă şi nu mai deranjează atât de mult atunci când apare.

Distragerea

În multe cazuri, o strategie de a face faţă eficientă în cazul dorinţei condiţionate este distragerea, mai ales prin ceva fizic. Este folositoare realizarea unei liste de activităţi care să anticipeze o viitoare dorinţă. Astfel de activităţi pot fi o plimbare, un joc de baschet, exerciţii de relaxare. Pregătirea unei asemenea liste scade probabilitatea consumului de alcool sau drog în încercările nereuşite de a face faţă dorinţei. Părăsirea situaţiei şi refugierea într-un loc sigur sunt cele mai eficiente modalităţi de a face faţă dorinţei, atunci când apare.

 

Discuţiile despre dorinţă

Când pacientul se bucură de sprijinul unor prieteni sau al unor membri ai familiei abstinenţi, discuţiile despre dorinţă se dovedesc a fi o strategie eficientă în reducerea sentimentelor de teamă şi vulnerabilitate care o însoţesc. Membrii apropiaţi ai familiei pot fi nelinistiţi când aud discuţia despre dorinţă, crezând că ea va duce la consum. Psihoterapeutul trebuie să identifice persoana căreia pacienţii ar dori să-i împărtăşească problemele legate de dorinţă, să-şi dea seama cum ar putea reacţiona persoana respectivă şi dacă are rost să-i ceară sprijinul acelei persoane. 

“Se pare că vă gândiţi partenera / partenerul / prietenul dvs. v-ar putea ajuta, dar mi-aţi spus că este foarte nelinistită la gândul că aţi putea avea o recidivă. Credeţi că ar fi în stare să vă asculte daca aţi dori să vorbiţi cu ea/el data viitoare când aveţi chef să consumaţi ceva? Poate că ar fi bine să vorbiţi cu ea/el înainte să simţiţi dorinţa, pentru ca împreună să găsiţi o cale de a rezolva problema, atunci când va apărea.”

Pacienţii izolaţi de societate sau cei care nu sunt în strânsă legătură cu prietenii lor vor avea probleme în găsirea acelei persoane care să asiste la dorinţă, gândurile despre droguri şi alte probleme. Psihoterapeutul trebuie să rezolve şi problema izolării în timpul tratamentului. De exemplu, psihoterapeutul şi pacientul pot încerca să găsească modalităţi de a găsi noi prieteni, să restabilească relaţiile cu membrii familiei etc. Pentru a-i ajuta pe pacienţi să “posede” aceste strategii şi să fie în stare să stabilească un contact social, psihoterapeutul ar putea sugera aplicarea strategiilor de rezolvare a problemelor.

 

Acceptarea dorinţei

Ideea este ca dorinţa să fie lăsată să apară, să atingă punctul culminant şi să treacă; cu alte cuvinte, să fie simţită fără a lupta împotriva ei sau fără a ceda în faţa ei. Pacienţii trebuie să şi-o imagineze ca pe un deal, ca în judo, adică să câştige controlul fără să evite rezistenţa.

Etapele acceptării dorinţei:

• Sǎ acorde atenţie dorinţei. Aceasta implica la început găsirea unui loc în care pacientul poate experimenta în voie dorinţa. Apoi trebuie să se relaxeze şi să se concentreze asupra sentimentului dorinţei în sine – unde are el loc, în corp sau minte, cât de intens este.
• Punerea accentului pe zona în care apare dorinţa. Aceasta înseamnă să acorde atenţie tuturor semnalelor somatice şi afective şi să încerce să le descrie. Cum este sentimentul? Se schimbă? Unde mai apare? După ce se concentrează asupra acestor lucruri, pacienţii simt că dorinţa dispare complet. De fapt, pacienţii pot considera util să măsoare intensitatea dorinţei înainte şi după exerciţiu pentru a demonstra eficacitatea tehnicii.
• Rememorarea consecinţelor negative. Când simt dorinţa, mulţi oameni au tendinta de a-şi aminti numai efectele pozitive ale drogului; adesea ei uită consecintele negative. De aceea, în momentul în care simt dorinţa, este eficient să-şi amintească beneficiile abstinenţei şi efectele negative ale continuării consumului. Astfel, pacienţii îsi pot aminti că nu se vor simţi mai bine consumând. În acest scop, poate fi folositor dacă pacienţii realizează pe un caiet o listă cu motive ca să rămână abstinenţi şi consecinţele negative ale consumului şi să păstreze acestă listă în portofel sau într-un alt loc la îndemână. Ei se pot uita pe listă când se confruntă cu dorinţa puternică de drog sau într-o altă situaţie de mare risc şi îsi pot aminti consecinţele negative ale consumului într-un moment în care nu se gândesc decât la euforie.
• Convingerea propriei persoane. La mulţi pacienţi dorinţa este însoţită de o serie de gânduri automatizate care sunt atât de adânc înrădăcinate, încât pacienţii nici nu-şi dau seama de ele. Gândurile automatizate asociate cu dorinţa tind să fie urgente şi exagerate (cum ar fi “Trebuie să iau acum”, “O să mor dacă nu consum” sau “Nu pot face nimic până nu consum”). Recunoaşterea şi eliminarea eficientă a acestor gânduri este foarte importantă pentru a face faţă dorinţei. Pentru a-i ajuta pe pacienţi să recunoască gândurile automatizate, psihoterapeutul poate arăta deformările cognitive apărute în timpul şedinţei (de exemplu, “Mi-aţi spus astăzi de câteva ori că trebuie să consumaţi. Sunteţi conştient de aceste gânduri, atunci când ele apar?”). O altă strategie este să-i ajute pe pacienţi să “încetinească banda”, ca să recunoască aceste gânduri. În momentul în care gândurile automatizate sunt identificate, este mult mai uşor ca acestea să fie confruntate, pacientul convingându-se pe sine în mod pozitiv şi nu negativ. Aceasta se face prin provocarea gândurilor (de exemplu, “Nu o să mor dacă nu consum droguri ”) şi normalizarea dorinţei ( “Dorinţa este neplacută, dar mulţi oameni o au şi pot să-i fac faţă fără să consum).

Tema: realizarea unei liste de factori de declanşare a dorinţei mai complexe prin monitorizarea propriei persoane.

Pentru mai multe detalii contactati-ne! contact@terapiam.ro