Curentul psihologiei umaniste, supranumit şi „a treia forţă”, reprezentat de psihologi ca Allport W. G., Maslow A., Rogers C. R., Fromm E. sau Coan R., a apărut în SUA ca o reacţie la adresa psihanalizei şi behaviorismului, pe cere le acuza că sunt prea pesimiste în ceea ce priveşte natura umană şi perspectivele de creştere văzute în personalitate. Reprezentanţii umanismului vin cu o viziune optimistă, plină de încredere în natura benefică umană şi critică pe cei care văd în oameni fiinţe blocate de instincte – forţe inconştiente iraţionale – sau descrişi ca pe roboţi, condiţionaţi şi programaţi mecanic de diferiţi stimuli interni-externi. Abraham Maslow era convins că psihologia greşeşte în mare parte când ignoră „vârful” matur al umanităţii cu personalităţi de excepţie, normale, creative, echilibrate şi a considerat că studierea psihopatologiei personalităţii sau a „specimenelor infirme”, nu poate duce decât la o „psihologie infirmă”, care pierde din vedere studiul celor mai reuşite exemplare şi poate „cheia” înţelegerii umane. Psihologia umanistă reproşează, atât psihanalizei cât şi behaviorismului, că au greşit considerând omul fiinţa pasivă, acţionată de forţe oculte sau exterioare. Ea susţine că oamenii pot fi capabili de autoevaluare activă şi constructivă a propriei personalităţi, că inspiraţi ei pot delibera, decide în ceea ce priveşte realizarea lor. Reprezentanţii umanismului văd în trăirile benefice umane (ca mulţumirea, satisfacţia, speranţa, fericirea, libertatea) experienţe şi calităţi umane unice, ce-i drept greu de manipulat sau măsurat la modul experimental, dar foarte importante în deblocarea potenţialului de creştere şi dezvoltare a personalităţii. Ei vin cu o viziune holistă-integratoare asupra omului, în care componentele de ordin biologic se îmbină cu cele de ordin spiritual şi social, ceea ce-i conferă caracterul unic de fiinţă. Omul dispune nativ de un „simţ ordonator al Sinelui” (Allport, 1961) care la animale nu există şi care îi dirijează procesul unic al propriei deveniri, din care decurge libertatea sau suferinţa sa. El va trasa căi de formare şi evoluţii personale, în care actualizarea, valorizarea potenţialului va imprima caracterul deschis care face din om fiinţa capabilă de a-şi stăpâni destinul, aptă de a se schimba şi a-şi elabora o perspectivă lucidă de evoluţie sau o viziune critică faţă de propriul său destin.
Afla mai multe despre psihoterapie!
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihologie practica, Self, Sine, Supraeu, Eu, spirit, studii
