Preocupările de a înţelege şi clasifica oamenii sunt foarte vechi. Fenomenologia empirică evidenţiază varietatea infinită a indivizilor umani, dar şi trăsături comune, care îndreptăţesc tipizarea sau mai precis varietăţile tipice. Demersul taxonomic precedează de la exterior către interor, dinspre cunoscut spre necunoscut, dinspre corp spre suflet. În acest sens, C.G. Jung aminteşte de încercările de caracterologie care au ca punct de plecare aspectele fizice. Aşa a procedat şi procedează astrologia, de la planetele sistemului solar la liniile destinului individual;
tot aşa chiromanţia, frenologia, tipologia fiziologică a lui Kretschmer sau metoda klexografică a lui Rorschach. Această cale trebuie urmată şi de psihologie, care trebuie să stabilească „anumite fapte sufleteşti” ca sigure. Când acest lucru este stabilit, putem parcurge drumul şi în sens invers, adică de la interior către exterior, şi ne putem întreba care sunt expresiile corporale ale unui fapt sufletesc.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihologie, studii psihologice, personalitate, bioconstitutional
