Scalele de dezvoltare infantilă Gesell
Gesell Developmental Schedules au fost prima dată introduse în America în 1925 de către Arnold Gesell, acestea fiind revizuite periodic (în 1947 împreună cu Amatruda). Utilizate de specialişti psihologi şi ne-psihologi (medici pediatri, asistenţi sociali, educatori), ele au devenit un instrument foarte folositor în identificarea deficienţei mentale şi neurologice. În multe privinţe pot fi considerate prototipul scalelor de dezvoltare ulterioare (baby-tests). Acoperind cinci arii majore: motricitate generală, motricitate de fineţe, comportament adaptativ, limbaj şi personal-social, ele se bazează pe observaţiile comportamentului infantil din viaţa de zi cu zi, nefiind în sens strict un test, ci o procedură standardizată de urmărire şi de evaluare a dezvoltării copilului. În ultima ei versiune, scala este aplicabilă pentru spectrul de vârste de la 2 1/2 ani la 6 ani (30 – 72 de luni) şi conţine 144 de itemi observaţionali, Gesell având meritul de a fi indicat situaţii ce reies natural - acasă sau în clinică -, definitorii pentru anumite comportamente. Pentru unele probe el a propus jucării, obiecte sau sarcini foarte atractive la vârsta mică, iar mamele sau persoanele direct implicate în creşterea şi educarea copilului sunt şi ele solicitate pentru informaţii suplimentare. Pentru a uşura munca examinatorului în evaluarea răspunsurilor date de copil, autorul dă descrieri verbale, însoţite şi de desene, cu scopul de a reliefa comportamentul tipic diferitelor niveluri de vârstă. Deoarece a standardizat abordarea urmată în evaluarea copilului mic, mulţi dintre itemii scalei sale au fost încorporaţi în alte instrumente destinate evaluării infantile.
Gesell a conceput dezvoltarea copilului normal ca pe un proces de maturizare, secvenţial şi predictibil, mica copilărie având o evoluţie arborescentă. La nivelul iniţial, cel psihomotor, biologicul şi psihologicul sunt încă nediferenţiate, pentru ca nivelul al doilea şi al treilea să reliefeze apariţia şi dezvoltarea conduitelor psihologice (cognitivă, respectiv aptitudinală). Pentru fiecare din cele cinci arii comportamentale sunt oferite reperele cele mai importante ale evoluţiei infantile, în raport cu care se determină coeficientul de dezvoltare global (QD) după formula mai veche a QI-ului (VM/VC*100, unde VM este vârsta mintală, iar VC este vârsta cronologică). Aceasta deoarece în cadrul fiecărei arii se poate determina numărul de itemi pe care i-a trecut un copil, vârsta dezvoltării sale fiind aceea la care el rezolvă cu succes majoritatea itemilor.
Cercetările mai vechi (Knobloch şi Pasamanick, 1960, apud Anastasi, 1976) indicau o fidelitate de .95 între examinatori calificaţi, dar cercetări mai recente (Lichtenstein, 1990) indică o corelaţie de doar .73, prin procedeul test–retest. Aceasta ar putea fi o explicaţie a faptului că, aşa cum apreciază Mitrofan, deşi atât de des citate sau utilizate în urmă cu câteva decenii, „în ultimul timp, psihologii practicieni din domeniul educaţional manifestă tot mai multă precauţie în utilizarea scalelor Gesell pentru plasarea şcolară a copiilor.” Deşi această scală nu are valoare predictivă pentru inteligenţă, cu excepţia scorurilor foarte joase (care sunt şi foarte fidele), Kaplan şi Saccuzzo afirmă că „de la construcţia sa iniţială s-a făcut foarte puţin pentru îmbunătăţirea scalei în acord cu cerinţele de astăzi pentru standarde riguroase şi eşantion standardizat.” Nefiind prea riguroasă pentru predicţiile individuale, ea îşi păstrează încă valoarea în depistarea copiilor cu deficienţe, atunci când este utilizată de psihologi cu experienţă, înalt calificaţi. Putem sumariza astfel informaţiile despre Scalele de dezvoltare Gesell:
• ele acoperă vârstele de la 2 1/2 la 6 ani;
• îşi propun măsurarea nivelului de dezvoltare;
• investighează cinci arii de comportament (motricitate grosieră, motricitate fină, comportament adaptativ, limbaj şi personal-social);
• produc un coeficient de dezvoltare (QD);
• au următoarele puncte slabe: lot de standardizare inadecvat; lipsesc din manualul testului datele despre fidelitate şi validitate; au probleme cu scorarea; nu sunt predictive în raport cu viitoarea inteligenţă.
Scalele Bayley
Expresie a preocupării dominante a deceniului şapte şi a relansării interesului pentru copilul preşcolar, care au dus la dezvoltarea de programe speciale pentru copiii retardaţi mintal sau pentru cei dezavantajaţi cultural, Scalele Bayley de dezvoltare infantilă rezumă o muncă de cercetare migăloasă, desfăşurată de autoare împreună cu echipa sa. Este un exemplu de instrument bine construit, care încorporează şi itemi din scalele Gesell, dar şi rezultatul unor studii longitudinale (Berkeley Growth Study, condus de Nancy Bayley).
Ediţia a doua a acestor scale (Bayley–II, 1993) este destinată depistării cazurilor de copii cu risc, de la 1 la 30 de luni şi constă din trei subscale:
1. Scala Mentală, ce culege un index de dezvoltare mentală;
2. Scala Motrică, ce culege un index de dezvoltare psihomotorie;
3. Scala de Rating a Comportamentului, pentru a suplimenta informaţia procurată de celelalte două scale.
Timpul de aplicare al întregii scale este de aproximativ 30 de minute la 15 luni şi o oră la copiii de vârste mai mari. Standardizarea Scalei Bayley-II s-a făcut pe un lot de 850 de băieţi şi 850 de fete, selectaţi în manieră randomizat-stratificată după recensământul SUA din 1988. În manual sunt incluse eşantioane clinice şi, în adiţie, a fost creat un instrument auxiliar (BINS) pentru screening-ul neurodezvoltării copiilor, care evaluează funcţiile neurologice de bază, recepţia auditivă şi vizuală, ca şi procesele cognitive sau de adaptare socială, pentru copiii de la 3 la 24 de luni. Fidelitatea prin metoda split-half este de .88 pentru scala mentală şi de .84 pentru cea motorie, dar manualul nu dă nici un fel de date privind validitatea. Mai mult, presupunerea de bază a lui Bayley, aceea că ar exista o legătură între comportamentul motor timpuriu şi funcţiile mentale ulterioare, este tot mai mult pusă la îndoială. Abia după 18 luni s-a pus în evidenţă de către McCall (1979) o relaţie mică, dar semnificativă statistic, care creşte odată cu vârsta, între cele două mari domenii ale testului.
Ca un atu este faptul că Scalele Bayley prezic bine retardarea mentală. Cercetările din ultimul timp recomandă aceste scale pentru detectarea copiilor cu risc (proveniţi din mame alcoolice sau care se droghează, de exemplu). Concluziile lui Kaplan şi Saccuzzo se impun: „Bayley este testul cu cel mai bun renume psihometric din categoria sa. Problema este că teste de acest tip nu pot prezice viitoarea inteligenţă.” În rezumat, Scalele Bayley de dezvoltare:
• au ca spectru vârstele de la 2 la 30 de luni;
• ţintesc să măsoare funcţiile cognitive şi motrice;
• constau în două scale (mentală şi motrică);
• sunt riguroase din punct de vedere psihometric;
• sunt bune predictoare pentru copiii retardaţi;
• nu pot prezice însă bine inteligenţa viitoare (de mai târziu).
Testul Denver
(DDST-R, Denver Developmental Screening Test - Revised)
Consiliul de practică pediatrică al Academiei Americane de Pediatrie, publică în 1967 Standards of Child Health Care (Standarde pentru supravegherea sănătăţii copilului). Printre anexele lucrării figura şi Testul Denver, care a fost tradus, adaptat şi utilizat în practică (Clinciu şi Moldovean, 1978) la serviciul de Igienă a Copilului şi Adolescentului al Centrului Sanitar Antiepidemic Braşov. În perioada 1993–1994 acelaşi test a fost adaptat şi etalonat pe o populaţie românească de 2000 de copii din centrele Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca de un colectiv condus de profesorul Nicolae Mitrofan, care aprecia că aceasta „reprezintă cea mai mare realizare în domeniul psihodiagnosticului din ţara noastră, de după 1989.”
Acestea sunt motivele pentru care ne-am oprit asupra Testului Denver ca test de dezvoltare infantilă, el conţinând 105 itemi ordonaţi după dificultatea crescândă din lună în lună până la 14 luni, din două în două luni până la vârsta de doi ani şi bianual după aceea, pe patru domenii de comportament:
• motricitatea grosieră (poziţia capului, cu şi fără sprijin, a segmentelor corpului şi a corpului în ansamblu, care permit copilului să stea, să se caţere, să meargă de-a buşilea, să meargă singur, să urce scările, să pedaleze singur pe tricicletă etc.);
• motricitatea de fineţe, adaptativă (mâini, pensa digitală, manualitate, funcţiile de fineţe ca apucatul, înşiratul, construirea de modele din cuburi sau incastre, desenul, scrisul etc.);
• limbajul (de la gângurit şi lalaţie, la cuvinte nelegate, apoi legate în propoziţii; comprehensiune, completare de propoziţii, definiţii, compoziţie, recunoaştere de culori etc.);
• personal-social (de la reacţia retractilă în raport cu străinii, la cooperarea în îmbrăcare, autoservire, obişnuinţa cu separaţia şi jocul interactiv sau conduita socială).
Materialele presupuse de test (jucării, ghem cu aţă roşie, cuburi colorate, sticluţă, clopoţel, minge, creion, stafide, hârtie etc.) sunt uşor de procurat sau de confecţionat. Testul are instrucţiuni generale de administrare şi indică paşii concreţi pe care examinatorul îi urmează când îl aplică. Toţi itemii testului sunt prezenţi pe o singură foaie de hârtie, pe cele patru subdomenii, linia verticală trasată în dreptul vârstei copilului examinat indicând itemii ce vor fi parcurşi, ordinea, dar şi gradul lor de dificultate în raport cu vârsta. Aceasta deoarece fiecare item este scris într-un dreptunghi pe care sunt trasate reperele ce indică vârsta la care el este trecut de 25, 50, 75 şi 90 de procente din copiii de aceeaşi etate.
Frankenburg (după Mitrofan, 1997), a raportat în 1975 fidelitatea de .96 pentru forma test-retest şi de .90 interevaluatori, dar datele despre validitate sunt mai sărăcăcioase. Dintr-o cercetare (Frankenburg, 1975) făcută pe copii de 6 ani s-a evidenţiat că 89% dintre cei depistaţi ca retardaţi prin acest test au eşuat ulterior în ciclul primar de învăţământ.
În rezumat, testul Denver (DDST-R):
• se aplică pentru vârste între o lună şi 6 ani, ca test de screening (cernere);
• ţinteşte evaluarea a patru subdomenii (motricitate grosieră, de fineţe, limbaj şi personal-social);
• itemii, prezenţi toţi pe aceeaşi foaie, sunt selectaţi după verticala vârstei, având repere asupra procentajului la care sunt pasaţi de subiecţi;
• are o bună fidelitate, dar validitatea predictivă este mai puţin studiată;
• a fost adaptat şi etalonat pe populaţia românească în 1994.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihoterapeut, evaluare, testare psihologica, scale
