Sindromul Asperger

Sindromul Asperger este o tulburare comportamentală care aparţine de autism, o psihopatie autistă caracterizată prin dificultate de încadrare socială cu caracter permanent. Sindromul Asperger este o tulburare de dezvoltare care se caracterizează printr-o afectare a comportamentului social, a interacţiunii sociale prin existenţa unor preocupări şi interese restrictive.

Deşi cei cu sindromul Asperger au o dezvoltare normală cognitivă şi de limbaj (pot acumula foarte multe informaţii într-un domeniu tehnic, limbajul este corect gramatical marcat însă de stereotipii şi pedanterie), în schimb au o incapacitate de rezonare afectivă, de exprimare a reciprocităţii emoţionale, de comunicare empatică. Aşadar, cu toate că au un nivel intelectual normal sau superior, pesoanele cu sindromul Asperger par nendemânatice pe plan social şi interactiv (de acest sindrom se pare că suferea şi Einstein) şi apariţia, uneori, în adolescenţă a episoadelor psihotice.

Simptomele pentru cei cu sindromul Asperger se pot depista încă din copilărie: afectare marcată a comportamentelor non-verbale (lipsa mobilităţii şi expresivităţii faciale), capacitate redusă în iniţierea relaţiilor cu cei de aceeaşi vârstă, lipsa de spontaneitate în exprimarea unor stări emoţionale (bucurie, tristeţe etc), lipsa reciprocităţii emoţionale şi sociale, existenţa unor preocupări anormale ca intensitate şi interes, manifestări motorii stereotipe şi repetitive, toate acestea fără a exista întârziere în dezvoltarea psihomotorie sau de limbaj.

Sindromul Asperger trebuie diferenţiat de celelalte manifestări ale autismului, ceea ce în literatura de specialitate se numesc tulburări din spectrul autismului: tulburarea autistă (autismul clasic de tip Kanner sau autismul infantil), sindromul Asperger şi autismul atipic. 

Faţă de celelalte tipuri de autism, principalul criteriu de diferenţiere este limbajul şi dezvoltarea cognitivă, uneori chiar inteligenţa sclipitoare. Persoana cu sindromul Asperger are un limbaj bine dezvoltat cu exprimare gramaticală corectă (s-a putut observa că autistul are tendinţa să vorbească la persoana II sau III). Adaptarea socială şi nivelul interacţiuniii sociale este mult mai eficace decât la autismul clasic, cu posibilitatea de educare şi dezvoltare a acestor abilităţi. Cei cu acest sindrom au un risc sporit de dezvoltare a altor afecţiuni psihiatrice: depresia, tulburarea de deficit de atenţie, schizofrenia şi tulburarea obsesiv-compulsivă.

Sindromul Asperger apare în copilărie şi durează de regulă până la maturitate şi afectează mai mult băieţii decât fetele. Cauzele sindromului Asperger nu sunt încă cunoscute, dar se presupune a avea o mare importanţă factorii de natură genetică.

Cuvinte cheie: psiholog, psihologie, psihoterapie,  psihodiagnostic, autism, psihologia cognitiv - comportamentala, deficit de atentie, depresie, schizofrenie, tulburare obsesiv - compulsiva.

Intrebari frecvente