Sindromul Münchausen descrie o maladie psihică, o formă de mitomanie (patomimie), asociată cu dificultăți emoționale severe, care se exprimă prin dependența pacientului de spitalizare cu scopul de a obține atenția și asistența personalului medical. Patognomonică (specifică bolii) este mimarea repetată a unor boli organice, de obicei acute și dramatice, cu care pacientul umblă de la un spital la altul in cautare de tratament. Internările repetate se obțin, de regulă, la spitale diferite, în timpul gărzilor aglomerate, prin simularea unor boli, prin autoadministrarea de substanțe nocive, medicamente contraindicate și în cantități periclitante, prin infestarea voluntară a unor plăgi existente sau provocate etc., fără scopul de a obține avantaje materiale: bani, loc de cazare, despăgubiri, etc. (malingering). Pacientul va prefera să inducă în eroare personalul consultant și administrativ prin furnizare de date personale, antecedente, simptomatologie, eronate. Pacientul, deși simulează boala conștient și limpede, „ca în carte”, cerințele sale sunt inconștiente, confuze. El are tulburări de indentitate (reale, sau mimate), hipersensibilitate, pretinde îngrjiri și atenție, manifestând suspiciuni, adesea vehemente, față de personalul sanitar, pe care il testează, îl manipulează și îl provoacă continuu.
Morbiditatea (frecvența bolii într-o populație) este redusă, dar mortalitatea poate varia între 5% și 20%, în funcție de nivelul serviciilor medicale și al organizării organizațiilor de sănătate publică, adică, într-o țară cu servicii de sănătate publică performante, legătura eficientă și directă (on-line) dintre medici și spitale duce la detectarea rapidă a pacienților și aplicarea tratamentului adecvat. Întrucât pacienții simulează boala sau gravitatea ei, Richard Asher a descris și denumit acest sindrom în 1951, după numele ofițerului german Karl Friedrich Hieronymus, Baron Münchhausen (1720-1797), celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date biografice și povestiri din război.
Simptome
Bolnavul/bolnava mimează simptome imaginare, mincinoase, exagerează o simptomatologie reală, adesea autoprovocată, alterează probele de laborator, etc.
Copiii care cad victime sindromului Munchausen Indus sunt de obicei prescolari, desi au existat si adolescenti de 16 ani pusi in aceasta postura. Baieteii si fetitele cad victime la fel de des, insa adultii care le induc simptomele sunt femei in proportie de 98%.
Diagnosticul este foarte greu de pus, asa cum am mi spus, insa ar trebui sa dea de gandit urmatoarele :
- Copilul a avut de-a lungul vietii multe probleme medicale care nu au raspuns la tratament sau s-au succedat in mod persistent.
- Analize cu rezultate neobisnuite, ce nu corespund istoriei medicale a copilului sau sunt clinic imposibile.
- Simptome de scurta durata care inceteaza atunci cand adultul ce le induce nu mai este prezent langa copil
- Parintele sau cel care are grija de copil, inca mai crede ca cel mic este bolnav, chiar daca analizele arata altceva si nu pare sa se bucure de vestile bune.
- Parintele sau cel care are grija de copil are multe cunostinte medicale, este fascinat de detaliile medicale sau se simte bine in spital.
- Adultul este neobisnuit de calm cand afla ca cel mic este grav bolnav.
- Adultul il incurajeaza pe medic sa faca analize si operatii complicate sau se infurie cand afla ca cel mic e sanatos, cere alte analize, alte interventii, cere a doua parere sau transferul la un alt spital.
- Cuvinte cheie: psiholog, psihologie, psihoterapie, psihodiagnostic, schizofrenie, sindrom, anxietate, tulburari de identitate.
- Intrebari frecvente
