Sinuciderea

Nici un om nu se sinucide în urma unei analize rationale a vieţii. Nu întâmplările exterioare duc la sinucidere, ci dezechilibrul interior. Unii cedeaza în faţa unor întămplări ce altora le sunt indiferente. Sinuciderea apare ca un capriciu nu ca o afirmare a vieţii. Faptul că cineva si-a luat viaţa este atât de impresionant încât nu ar mai trebui căutate motivele de l-au determinat. Sub acest aspect, Cioran îi apreciază pe cei ce pot să se sinucidă în orice clipa, caci acestia sunt capabili de trăiri interioare impresionante, luând contact permanent cu realităţile vieţii.