Individul participa la un proces de formare si dezvoltare numit socializare politica, prin asimilarea si interiorizarea normelor si valorilor din cadrul unei culturi politice, din sistemul politic in care traieste. Dezechilibrul de adaptare a indivizilor la mediul social determina un esec in satisfacerea trebuintelor sociale, din cauze fundamentale ale neadaptarii si in cultura politica. Prin acest proces de socializare politica individul este pregatit sa-si asume rolurile impuse de societate pentru a-si exercita un statut corespunzator. Dupa Magureanu V. socializarea politica apare ca o dimensiune a proceselor generale de socializare si prezinta grade diferite de complexitate in functie de conditiile biologice si psihologice in care are loc, dar depinde si de compatibilitatea interactiunii dintre individul supus socializarii si sistemul politic care guverneaza. Socializarea politica asigura concordanta intre modele, valori, norme pe de o parte si cele transmise de factorii institutionalizati. Intervin foarte multi factori: varsta, rolul, statutul, pregatirea individului precum si specificul instantelor institutionale de socializare: familia, scoala, armata, colectivul de munca. Astfel, factorii de socializare se vor adapta, modifica, restructura si in functie de competentele pe care le au, nu numai dupa specific.
Comportamentul politic si interactiunea individului cu semenii sai si cu institutiile politice nu se pot explica altfel decat in termenii rolurilor sociale pe care acestia trebuie sa le realizeze.
Socializarea politica evolueaza ca proces de invatare sociala si se realizeaza pe toata durata vietii individului. Astfel, fiecare colectivitate isi pregateste membrii ca finite politice in functie de sistemul ei de norme, valori si de cerintele specifice acelui grup, intr-un moment al evolutiei lui. Invatarea sociala este un proces de asimilare a experientei social-politice manifestat prin schimbari in conduita. Sau poate fi creionata ca proces de invatare a experientei concentrate in norme, valori si roluri sociale, in atitudini si modele de comportare morala, culturala, politica sau profesionala in contexte microsociale (relatii interpersonale) sau macrosociale (de la grupuri mici la comunitati sociale). Prin asamblarea principiilor teoriilor behavioriste clasice si psihanalitice s-a incercat explicarea modului in care se invata prin imitatie comportamentele manifestate in relatii interpersonale.
In teoria invatarii sociale a lui A. Bandura, “Social Learning Theory”, 1977, sunt implicate mai multe tipuri de procese, in functie de care am elaborat cateva etape de asimilare socio-politica:
- in prima etapa intervin procese de atentionare prin care observatorul identifica anumite comportamente ale modelului politic care crede ca I se potrivesc;
- in a doua etapa au loc procese de stocare ce intervin in asimilarea acestor modele comportamentale.
- in a treia etapa intervin procese de reproducere psihomotorie a comportamentelor, dintre reprezentarile stocate vor fi intarite acelea care sunt recompensatorii si vor fi eliminate cele care sunt considerate negative. Controlul care produce intarirea comportamentelor poate fi situata extern (social) sau intern (psihic), structurandu-se astfel conceptual de “locus of control”.
Dar in cadrul procesului de invatare intervine si personalitatea individului, perspective temporale, biografia si structura psihoafectiva si emotionala a acesteia.
De exemplu, indivizii care emigreaza spre alt sistem politic – cultural isi pastreaza, in general, unele moduri de comportament care vin in contradictie cu normele culturale ce trebuie asimilate. In acest caz procesele de resocializare decurg mult mai greu. Dar odata cu asimilarea valorilor si normelor occidentale vor fi eliminate traditiile indigene, supunandu-se modelului societatii dominante. Astfel, identitatea etnica se erodeaza sub presiunea culturala si politica occidentala. La construirea noului comportament politic se utilizeaza relatiile politice existente precum si motivatiile si atitudinile individului ce l-au determinat sa aleaga noul mediu social dar si fortele de inertie rezistente la schimbare.
Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihologie practica, socializare, politic
