Studiu de caz

Necesitatea studiului de caz apare îndeosebi în domeniul clinic, dar nu numai, având în vedere necesitatea ilustrării unor aspecte care s-ar pierde printr-o abordare de tipul cercetării. M. Miclea (1993) face referire la principalele funcţii pe care le poate îndeplini un studiu de caz şi anume:

·         Ilustrarea unui comportament printr-un exemplu prototip;

·         Demonstrarea eficacităţii unei metode sau tehnici psihoterapeutice;

·         Oferirea unui cuantum mărit de informaţie despre un fenomen psihic rar întâlnit;

·         Sursă de ipoteze.

Studiul de caz pe care-l vom realiza vizează prima şi a doua funcţie din clasificarea anterioară şi aceasta datorită multutudinii de factori implicaţi în cauzalitate, care luaţi izolat nu ar fi determinat comportamentul respectiv.

 

Cazul L. N.

L.N., subiect de sex bărbătesc, necăsătorit, în vârstă de 23 de ani, dependent de droguri,  a fost condamnat pentru posesie şi vânzare de droguri. Prima dată a început să se drogheze de curiozitate şi pentru că prietenii lui făceau acest lucru. Avea 16 ani. Când a fost arestat, a declarat că vinde droguri pentru a avea din ce să trăiască, salariul de la fabrica unde lucra fiind foarte mic. A mai declarat că el întreţine familia, mama având o pensie foarte mică, din care îşi cumpără medicamentele, iar fraţii lui fiind elevi. L. nu l-a întâlnit niciodată pe tatăl său biologic, care l-a părăsit după o scurtă legătură cu mama lui şi nu i-a acordat niciodată ajutor. Bărbatul cu care trăia în concubinaj mama lui L. s-a implicat complet în creşterea şi educarea lui, în ciuda problemelor pe care le avea cu alcoolul. L.a aflat despre tatăl său biologic târziu, în adolescenţă, şi şi-a vărsat mânia asupra tatălui vitreg. În cele din urmă, tatăl vitreg a părăsit familia. Mediul de proveninţă era cel urban. Nivelul de pregătire şcolară se oprise la studii medii. Aşa cum reiese din cele de mai sus, familia lui L. era dezorganizată. Mama lui L. avea 46 de ani şi era pensionată pe caz de boală. L. mai avea doi fraţi vitregi, din a doua legătură a mamei, o soră de 16 ani şi un frate de 18 ani, elevi; acesta din urmă era dependent de jocuri de noroc.  Tipurile de frontiere erau rigide şi conflictuale între subiect şi mama sa, el nefiind capabil să-şi exprime nici un fel de sentiment negativ la adresa ei din cauza temerii că l-ar putea părăsi şi aceasta, aşa cum făcuse tatăl său natural. Cât a locuit şi tatăl său vitreg cu ei, frontierele între acesta şi subiect erau de asemenea conflictuale, implicând violenţă. Regulile în familie erau de factură implicită şi erau instituite ad-hoc de către tatăl vitreg, atunci când era sub influenţa alcoolului, într-o manieră brutală şi autoritară. Aplicarea regulilor se făcea în mod haotic, rigid şi violent de către tată, mai cu seamă când consuma băuturi alcoolice, mama neintervenind niciodată în apărarea copiilor. În familia lor domina comunicarea cu conţinut instrumental (nu se discuta prea mult despre felul în care se simte fiecare membru al familiei sau ce părere avea fiecare în legătură cu ceva). Eventualele conflicte apărute erau negate sau rezolvate prin intermediul agresivităţii. Membrii familiei cunoşteau că subiectul se droghează, iar atitudinea lor faţă de acest lucru era destul de ambiguă, când erau îngrijoraţi, când nu reacţionau, nesesizând pericolul real pe care îl reprezentau drogurile. Viaţa de familie şi atmosfera de acasă erau foarte tensionate în perioada în care tatăl vitreg consuma alcool. În şcoală, relaţiile cu profesorii şi colegii au fost încordate. L. era un elev problemă, care absenta mult şi crea probleme de disciplină.  După terminarea studiilor profesionale, la 18 ani s-a angajat ca muncitor necalificat într-o fabrică.  În concluzie, putem afirma că subiectul a avut parte de un mediu familial disfuncţional, caracterizat de absenţa interesului, a atenţiei şi a căldurii emoţionale, fiind privat de afecţiune, apreciere, valoare, înţelegere, încredere etc. Provine dintr-o familie dezorganizată, fiind lipsit de prezenţa tatălui natural şi având drept model patern un bărbat adictiv de alcool, care îl abuza fizic şi emoţional. A fost, de asemenea, lipsit de căldura şi atenţia maternă, mama fiind mult mai interesată de calitatea propriei sale vieţi decâ de asigurarea unui minim de confort pentru copiii săi.  L. a declarat că se simţea cel mai bine alături de grupul format din bărbaţi consumatori de droguri şi colegii de serviciu din fabrica în care lucrase 3 ani. L. era foarte timid şi stângaci în prezenţa femeilor. Relaţiile lui cu femeile erau de scurtă durată şi adesea aveau legătură cu consumul de droguri, fiind de tip promiscuu. Odată cu dependenţa de droguri, au apărut schimbări în atitudine, în comportament, fără o cauză aparentă.  A început să prefere compania unor persoane cunoscute ca şi consumatoare de droguri, vechii prieteni fiind abandonaţi. Deşi apartenenţa la noul grup a fost tăinuită cu străşnicie, în rest era, distrat, uituc şi distant. Devenise hipersensibil, pierzându-şi adesea cumpătul; ieşirile necontrolate şi agresive s-au înmulţit, ajungându-se şi la conflicte cu autorităţile.  Dificultăţile lui de adaptare la mediu s-au adâncit, crescând nevoia consumului de drog.  L.N. argumentează că drogurile îl ajută să obţină rezultate pe termen lung, să se accepte aşa cum este, să se simtă incredibil de încrezător şi sigur. De asemenea, are mai multă energie şi se simte capabil să fac diverse lucruri pe care altfel nu le-ar face. Argumentele împotriva utilizării drogului ar fi că se simte rău când este nevoit să aştepte drogul. Sunt momente când se teme că va primi un ac murdar şi  se va îmbolnăvi. Nu-i place că nu mai are bani pentru altceva. Este conştient că se află supus în permanenţă riscului pentru toată viaţa.

 

Scala stimei de sine. Cota obţinută de subiect la această scală este de 18, ceea ce indică un nivel scăzut al stimei de sine, sub valorile medii ale etalonului. L. crede despre sine că orice ar face nu va fi la fel de bun ca ceilalţi, că, oricât ar munci, nu va putea să asigure traiul familiei, de care se simte responsabil. Obişnuieşte să se sacrifice pentru ceilalţi, pentru familie, dar în acelaşi timp îi consideră răspunzători pentru situaţia în care este. Îi lipseşte mult tatăl natural, pe care, deşi nu îl cunoaşte, afirmă că nu ar vrea; se simte stigmatizat pentru că a crescut într-o familie mai mult monoparentală, cu un bărbat mai mult absent decât present, din pricina dependenţei de alcool. Astfel că pe lângă faptul că provine dintr-o familie disfuncţională, a avut şi un model parental negativ, caracterizat de adicţie şi incapacitatea de adaptare la mediu. De asemenea şi mama i-a oferit un model de dependenţă, aceasta fiind dependentă de concubinul său, căruia îi accepta purtarea urâtă şi agresivă în momentele în care acesta era sub influenţa alcoolului. L. era aspru criticat şi insultat de tatăl vitreg care nu îl considera capabil de nimic. Astfel că oricât încerca L. să demonstreze contrariul mai rău, se afunda în frustrare şi dependenţă. La chestionarul schemelor dezadaptative a obţinut scoruri înalte la Căutarea aprobării / recunoaşterii ( 69), Negativism / Pasivitate ( 52), Pedepsire ( 75), Standarde nerealiste / hipercriticism ( 28), Neîncredere / abuz (27), Inhibiţie emoţională (28). Astfel, în ceea ce priveşte schema Căutarea aprobării / recunoaşterii, este foarte important pentru L.N. să fie plăcut, acceptat şi aprobat de toată lumea.  Se schimbă în funcţie de oamenii cu care intră în contact, pentru a le intra în graţii. Încearcă să se adapteze în permanenţă, neavând un stil propriu. Stima de sine se bazează mai ales pe modul în care îl percep ceilalţi. Cu cât cunoaşte mai multă lume bună cu atât se simte mai valoros. Realizările sale cresc şi devin cu adevărat valoroase doar dacă ceilalţi le observă. Îi este aprope imposibil să-şi fixeze obiective fără a verifica în ce măsură acestea îi vor afecta pe cei din jurul său. Este foarte atent la părerile emise pentru a câştiga admiraţia celor din jur.  În ceea ce priveşte schema Negativism / Pasivitate, subiectul nostru consideră că totul merge sau va merge prost chiar şi atunci când nu este aşa. Se teme că după ceva bun va urma ceva rău. În viziunea sa orice decizie greşită sau neatent luată poate duce la un dezastru. Se concentrează mai ales asupra evenimentelor şi situaţiilor de viaţă negative. Este pesimist. În privinţa schemei Pedepsire, subiectul se aşteaptă să fie pedepsit dacă greşeşte, deoarece el consideră că eroarea este inacceptabilă şi nescuzabilă.  Este foarte critic şi sever, atât cu sine, cât şi cu ceilalţi. Este furios pe sine pentru greşelile făcute, considerând că pedeapsa este inerentă şi neapărat necesară pentru restabilirea echilibrului. Scorul înalt la schema  Standarde nerealiste / hipercriticism arată despre L.N. că nu se mulţumeşte cu suficient şi mereu ar trebui să realizeze cât mai mult. Consideră că trebuie să-şi îndeplinească toate responsabilităţile, indiferent câte ar fi ele. Simte în permanenţă că asupra sa planează o presiune constantă să îndeplinească diverse lucruri. Scorul înalt la schema Neîncredere / abuz denotă vulnerabilitatea în faţa altora, neîncrederea în oameni depre care consideră că îl vor răni daca va lăsa garda jos, că vor profita de el. Este foarte suspicios şi foarte vigilent în privinţa motivelor acţiunilor celor din jurul său. Scorul înalt la schema Inhibiţie emoţională spune despre L.N. că este jenant să-ţi exteriorizezi sentimentele faţă de ceilalţi. Se controlează atât de mult încât ceilalţi cred despre el că nu are emoţii. Îi este foarte dificil să se arate cald şi spontan în relaţiile cu cei din jurul său. La chestionarul de personalitate Karolinska a obţinut scoruri mari la scalele Evitarea monotoniei (32), Impulsivitate (30), Detaşare (30), Anxietate psihică (38) şi scoruri scăzute la scala Dezirabilitate socială (18) şi Socializare (42). Putem spune că subiectul nostru este impulsiv, este dependent de senzaţii tari şi este într-o permanentă dorinţă de a evita monotonia. Nu îi plac activităţile de rutină şi repetitive.  Este mereu dornic de a încerca lucruri noi. Este în căutare de schimbare, de lucruri cu adevărat palpitante. Este genul de persoană care acţionează spontan, la primul impuls fără a sta prea mult pe gânduri. Este atât de entuziasmat de orice idee nouă încât uită să verifice dacă există şi dezavantaje. Crede despre sine că este o persoană foarte aparte, că nu mai este nimeni ca el.  Se apropie foarte greu de oameni pentru că este suspicios. Preferă să păstreze o distanţă între el şi ceilalţi pentru ca aceştia să nu afle prea multe despre sine, sau el despre ei. Este distant şi rece, mai degrabă, decât amabil şi cald. Întâmpină greutăţi în a-şi impune punctul de vedere. Nu are încredere în el, se supără foarte repede şi este uşor de jignit. Nu are curajul să lanseze discuţii deoarece crede că părerile lui nu ar interesa pe nimeni. Trece cu greu peste evenimentele neplăcute, se supără adesea din cauza unor fleacuri. Îşi neglijează multe din preocupările sale pentru a-i ajuta pe alţii. Îi este greu să refuze să facă un serviciu chiar dacă nu doreşte. Se întâmplă să mintă pentru a ieşi cu bine dintr-o situaţie. Profilul pulsional al lui L.N. (rezultatele au fost obţinute în urma a 10 profile)

 

h +

s  -

e  -

hy -

k  -

p  -

do

m-

Profilul subiectului corespunde în totalitate profilului determinat ca fiind reprezentativ pentru dependenţa de drog – pentru acest motv a fost ales ca studiu de caz.

h+ - indică imaturitate afectivă;

s – indică existenţa tensiunii în sfera agresivităţii, dar neacceptată de subiect;

e – acumularea de afecte brutale, care se pot descărca într-o formă paroxismală, tensiune în sfera afectivităţii;

hy - semnifică o rezervă afectivă, putând fi vorba, fie de un control afectiv adecvat, fie de o refulare a dorinţei de a se exhiba (dacă factorul este încărcat);

k – menţinerea integrităţii Eului; devalorizare, negaţie;

p – dorinţa de a transgresa limitele Eului, configurarea ambianţei conform propriei structuri psihice, atribuirea vinei propriilor frustrări persoanelor din jur;

do - manifestă un interes crescut pentru realitatea externă, având tendinţa de a controla şi stăpâni obiectele;

m- - semnifică solitudinea, dorinţa de detaşare de trecut, însingurarea, refuzul nevoii de a-i privi pe ceilalţi ca un potenţial sprijin afectiv (indică o frustrare a trebuinţelor orale precoce).

Având în vedere rezultatele testelor aplicate şi trăsăturile de personalitate evidenţiate de acestea, precum şi specificitatea teoriei cognitive-comportamentale considerăm că o abordare în această direcţie s-ar dovedi mai eficientă.    

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihologie, studii psihologice, studiu de caz