Studiu de caz: METAFORA ÎN TERAPIE

Client: N.C., femeie, 40 ani, căsătorită de 15 ani, 2 copii din partea soţului.

Studii: superioare, contabilitate.

Istoric: Clienta lucrează într-o firmă privată, are funcţie de conducere, viaţa decurge liniştită, femeia este fericită şi împlinită atât din punct de vedere familial, cât şi profesional până în octombrie 2009, când şi-a descoperit o nouă iubire prin intermediul internetului. Noul iubit declară că este redactor-şef la o revistă, lucru verificat de către clientă, care începuse să citească periodic revista, iubit care îşi prezentase şi o fotografie bust pe căsuţa electronică, precum şi numărul de telefon de acasă.

Clienta se prezintă la psihoterapie pentru depresie reactivă manifestată prin: stare de rău, nervozitate, anxietate, furie, pierderea interesului pentru activităţile care îi făceau plăcere, stări de leşin, căderea părului într-o perioadă scurtă de timp, insomnii şi tulburări de somn-veghe, pierderea apetitului, incapacitatea de a mai simţi emoţie, autoînvinovăţire, dar în acelaşi timp şi autocompătimire. La aceste manifestări se adaugă şi sentimentul de neajutorare, stimă de sine scăzută, încununată în final de gânduri de suicid, oboseală fizică şi mentală.

Informaţii Culese de la Rude Colaterale: S-a căsătorit în urmă cu 15 ani cu un bărbat văduv, cu 2 copii, fecioară fiind, s-a măritat în biserică conform standardelor părinţilor săi. Până la căsătorie nu mai avusese nicio altă experienţă sexuală, dar nici după aceea. Toată fericirea i-a fost însă zdruncinată în momentul în care a interacţionat pe cale virtuală cu domnul „X” şi de care s-a îndrăgostit, cum nu mai fusese până în acel moment al vieţii sale. Nu a trebuit să îşi neglijeze treburile casnice şi acordând mult timp convorbirilor virtuale deoarece şi înainte de a-l cunoaşte pe domnul „X” clienta era menajată de familie, în speţă de soţ şi cei 2 copii vitregi ai săi, pe motiv că lucra în schimburi de 24 cu 24 de ore.

Alte informaţii utile: Domnul „X” a reuşit în scurt timp să o facă pe N.C. să se simtă cea mai importantă femeie de pe faţă pământului, prin cuvinte şi vorbe alese. Mai mult decât atât a determinat-o să-şi cumpere cameră WEB şi să facă poze nud pentru el. Clientei i s-a părut ceva normal, chiar interesant, după o scurtă perioadă de timp şi-a făcut planuri de viitor cu noul iubit, îşi căuta rochie de mireasă, omiţând să discute cu soţul legal viitorul ei statut de doamnă divorţată.

Ce ştie N.C.: că bărbatul vieţii ei este ziarist, că-i redactor-şef, că o aşteaptă să se mute la el acasă şi că o face să se simtă femeie iubita. Astfel, a venit ziua cea mare când N.C. şi-a făcut bagajele, i-a spus soţului că nu mai simte nimic pentru el şi că pleacă de acasă. Soţul şocat, a condus-o cu tot cu bagaje la destinaţia cerută de către soţia lui, a lăsat-o în faţa unui bloc şi a plecat să-şi adune gândurile, conducând maşina pe străzile oraşului. Întors acasă după trei ore de cutreierat fără ţintă, a găsit-o pe propria soţie desfigurată şi distrusă că şi-a pierdut familia pentru o himeră. I-a cerut iertare soţului în genunchi şi s-o primească înapoi, acasă.

Ce nu ştie N.C.: că domnul „X” este „jumătate de om”, infirm, rămas fără picioare în urma unui accident de maşină, iar acum, în scaun cu rotile, lucra de la domiciliu pentru publicaţia respectivă. În momentul în care a deschis uşa, ambii iubiţi au rămas şocaţi, fiecare pentru alte motive: domnul „X” pentru vizita neaşteptată a doamnei N.C., cu tot cu valize, iar N.C. a rămas şocată la vizionarea imaginii fizice a iubitului său virtual.

Urmări: Soţul şi-a pierdut încrederea atât în sine, cât şi în soţie; iubitul, furios că l-a abandonat, chiar dacă omisese să-i precizeze câteva detalii privind handicapul său, s-a răzbunat pe N.C. publicându-i fotografiile într-o revistă de adulţi. Soţul i-a sugerat soţiei să-l dea pe fostul iubit în judecată, căci numai aşa îşi va putea recăpăta încrederea în ea. Soţia însă, a hotărât să nu se mai expună încă o dată şi în faţa judecătorului, dorind să se termine cât mai repede povestea.

Ce s-a consemnat în urma întrevederilor psihologului cu N.C.: Clienta nu mai avea încredere în nimeni şi nu mai găsea motivul pentru care să trăiască. La părinţi nu se putea întoarce deoarece nu se înţelegea cu ei, că pe ea „n-au înţeles-o niciodată”, că până să se căsătorească nu a ştiut ce înseamnă sărbători în familie, respect între membrii săi, concedii şi petreceri. Trăia sentimente de cuplabilizare pentru că ajunsese în situaţia respectivă datorită sieşi, iar în acel moment nu mai vedea ieşirea şi soluţiile. A refuzat orice tratament psihiatric.

Alte informaţii utile: Domnul „X” a reuşit în scurt timp să o facă pe N.C. să se simtă cea mai importantă femeie de pe faţă pământului, prin cuvinte şi vorbe alese. Mai mult decât atât a determinat-o să-şi cumpere cameră WEB şi să facă poze nud pentru el. Clientei i s-a părut ceva normal, chiar interesant, după o scurtă perioadă de timp şi-a făcut planuri de viitor cu noul iubit, îşi căuta rochie de mireasă, omiţând să discute cu soţul legal viitorul ei statut de doamnă divorţată.

Şedinţele de psihoterapie s-au desfăşurat săptămânal timp de 8 luni de zile, în primele 2 luni frecvenţa fiind de 2, chiar 3 şedinţe pe săptămână, pentru scoaterea din criză a clientei. Pe parcursul terapiei s-au folosit foarte mult metaforele şi tehnici din hipnoză ericksoniană. Pentru redarea încrederii în sine s-a apelat la folosirea unei oglinzi. De asemenea, N.C. a fost învăţată să se controleze şi să se desensibilizeze prin intermediul tehnicilor de relaxare şi prin tehnici de respiraţie.

După şase şedinţe s-au strâns suficiente informaţii despre clientă şi istoria sa de viaţă, ancore vitale pentru viitoarele şedinţe de hipnoză ericksoniană, şi anume: frica de apă deoarece nu ştie să înoate, iubeşte natura, iubeşte animalele şi îi place magia circului, îi plac toate culorile, dar şi călătoriile iar la biserică nu mai vrea să meargă deoarece se autopedepseşte pentru a nu fi pedepsită mai rău de către Dumnezeu. Singura şansă de supravieţuire pentru N.C. şi pentru a merge mai departe „este psihoterapia”.

După verificarea nivelului de sugestibilitate, N.C. a fost introdusă în transă, sugerându-i-se că va intra într-un „templu al vindecării fizice şi psihice, templul vindecării şi al armoniei”. I s-a sugerat să-şi imagineze că urcă în acel templu câte şapte trepte şi că fiecare treaptă are câte o culoare a spectrului de lumină ROGVAIV. După vizualizarea fiecărei trepte i s-a spus că intra într-un templu de forma circulară, asemenea unei clădiri de circ. După fiecare sugestie, clientei i se acordă timpul necesar să se transpună în cele sugerate de către psihoterapeut şi să semnalizeze cu degetul arătător momentul finalizării lucrului personal. În momentul intrării în templu, i s-a sugerat lui N.C. să privească plafonul, alcătuit dintr-o reţea de cristale care formează un adevărat curcubeu ce o învăluie şi care preia toate greutăţile, problemele clientei, lăsându-i corpul foarte uşor. Apoi au fost introduşi şi cei şapte magii înţelepţi care se aflau în preajma clientei, veniţi special pentru ea, pentru ca N.C. să-i întrebe orice doreşte şi astfel va afla ce trebuie să afle şi ce trebuie să facă în continuare cu viaţa sa. După semnalizarea finalizării discuţiilor cu înţelepţii, clientei i s-a sugerat să descopere cele şapte camere colorate fiecare cu câte o culoare a spectrului solar: camera roşie, camera portocalie, camera galbenă, camera verde etc. N.C. trebuia să le ordoneze apoi în ordinea preferinţei culorilor din acel moment şi să devină foarte atentă şi la fântâna din centrul templului căci acea fântână are o apă atât de cristalină şi bună că vindecă foarte multe răni sufleteşti, dar şi trupeşti. I s-a descris fântâna cu lux de amănunte: adâncimea fântânii nu este mare, nedepăşind jumătate de metru, pe buza fântânii, care este lată sunt şapte cupe de şapte culori diferite. Sarcina clientei era aceea de a umple pe rând fiecare cupă, cu apa vindecătoare din fântâna joasă, cu menţiunea de a păstra ordinea culorilor pe care a stabilit-o anterior cu camerele colorate, după care să bea cât are nevoie, din fiecare cupă. I s-a reamintit că apa din fiecare cupă are o altă putere vindecătoare şi curativă, atât pentru suflet, cât şi pentru trup. Tot în transă, i s-a dat posibilitatea clientei să invite la fântână, pe rând, cele mai dragi persoane, astfel încât să le dea să bea apa vindecătoare şi lor, din ce cupe crede ea că au nevoie. După ce a rămas singură, lângă fântână, va observa că este în siguranţă în acel templu şi că poate să păşească cu uşurinţă în acea fântânică pentru a se „spăla” din cap până în picioare cu acea apă extraordinară, iar pe măsură ce apa va curge din cap până în picioare, pe tot corpul, clienta se va simţi liniştită, din ce în ce mai liniştită, mai uşoară, mai armonioasă, mai încrezătoare în sine. După finalizarea purificării, sugestia ce a urmat a fost aceia de a privi spre plafonul templului, la curcubeul care coboară asupra sa şi o învăluie într-o căldură plăcută, uscând-o de apa care i-a spălat tot trupul şi care o umple de lumină, de energie, de forţa şi de alte resurse de care crede că are nevoie în acel moment. Trebuie să fie foarte atentă la starea sa de bine după întreg procesul, iar pentru aceste lucruri minunate pe care le-a primit trebuie să mulţumească: templului, reţelei de cristale, înţelepţilor, camerelor colorate, fântânii vindecătoare, cupelor primitoare, apei purificatoare, curcubeului plăcut şi prietenos. La final, clientei i s-a sugerat să iasă din templu pe cele şapte trepte ROGVAIV, în ordinea inversă: treapta violet, păşeşte apoi pe treapta indigo, urmată de treapta albastră etc.

Feedbackul clientei: După ieşirea din transă, N.C. a povestit că au apărut trei înţelepţi care vorbeau la început între ei. Unul dintre ei avea două farfurii din metal pe care le-a lovit una de cealaltă, producând un zgomot foarte puternic ceea ce a făcut-o să tresară. Ceilalţi doi i-au zâmbit cu blândeţe, fapt care a liniştit-o. A vizitat toate camerele colorate, iar ordinea aleasă a fost: camera galbenă apoi camera verde şi cea violet. Pe buza fântânii erau cele şapte cupe, dar nu erau colorate căci erau din argint însă apa din fântână când era pusă într-o cupa avea nuanţa uneia din cele şapte culori. Când curcubeul a învăluit-o, N.C. s-a văzut îmbrăcată într-o rochie lunga de pânză topită în care s-a simţit foarte bine, având nevoie să doarmă. Clienta a devenit mai optimistă şi mai încrezătoare în sine.