Investigarea direcţiei agresivităţii
FRUSTRAREA apare în momentul blocării unui comportament motivat, este o situaţie care rezultă prin nerealizarea unui scop, prin privarea de un beneficiu considerat legitim. Experienţele frustrante sunt foarte numeroase în viaţa cotidiană, dar majoritatea sunt scurte şi nesemnificative. Teama de eşec şi pierdere sunt probabil două dintre cele mai frecvente surse de frustrare în viaţa de zi cu zi.
În general, ori de câte ori intervine un obstacol care-l împiedică pe individ să facă ceva sau să atingă un scop, el se simte frustrat.
Rosenzweig (după Mihaela Minulescu, 1998) a făcut distincţia între două tipuri de frustrare:
- frustrare primară = tensiunea care apare datorită absenţei unei situaţii necesare pentru satisfacerea trebuinţei, pentru calmare. Scopul este imposibil de realizat, e vorba de frustrare prin privare.
- frustrare secundară = tensiunea care apare datorită existenţei unui obstacol în calea rezolvării problemei cu care se confruntă individul. Scopul este posibil în mod virtual, dar apare un obstacol ce împiedică accesul la el.
Spre deosebire de Selye în concepţia căruia stresul este chiar situaţia-stimul care constituie obstacolul, Rosenzweig susţine că există frustrare mai ales în situaţia în care organismul întâlneşte un obstacol ce pare insurmontabil pentru satisfacerea unei trebuinţe.
Din 1934, Rosenzweig mai distinge trei tipuri de reacţii de apărare, în funcţie de
direcţia lor, reacţii redate în tabelul următor.
TIPURI DE REACŢII DE APĂRARE FAŢĂ DE FRUSTRARE, după Rosenzweig
|
TIPUL DE REACŢIE |
DEFINIREA REACŢIEI |
MECANISME DE APĂRARE |
|
REACŢII EXTRAPUNITIVE |
= reacţii în care individul atribuie în mod agresiv frustrarea exteriorului, emoţiile asociate fiind mânia şi iritarea |
PROIECŢIA |
|
REACŢII INTROPUNITIVE |
= reacţii în care individul îşi atribuie în mod agresiv frustrarea lui însuşi, emoţiile asociate fiind culpabilitatea şi remuşcarea |
DEPLASAREA IZOLAREA |
|
REACŢII IMPUNITIVE SAU NONPUNITIVE |
= reacţii în care agresivitatea nu apare ca o forţă generatoare, ci este negată, fiind vorba de o încercare de a evita frustrarea, de a concepe situaţia frustrantă într-o manieră conciliantă |
REPRESIA REFULAREA |
Din punctul de vedere al apărării Eu-lui, există trei tipuri de reacţii:
- adaptative, când răspunsul este justificat de condiţiile existente
- parţial adaptative, când la a doua tentativă de răspuns, subiectul conştientizează adevărata cauză a eşecului său şi abandonează acel pattern comportamental
- nonadaptative, când răspunsul este reluat într-o manieră rigidă fără ca subiectul să conştientizeze adevărata cauză a eşecului pe care tinde să şi-o atribuie lui însuşi. Este cazul tipic al complexelor de inferioritate.
Chiar dacă frustrarea face parte din viaţa cotidiană, ea poate fi gestionată de indivizi întrucât aceştia dispun de un anumit grad de toleranţă la frustrare în sensul că au capacitatea de a suporta o frustrare fără a-şi pierde adaptarea psihobiologică (ceea ce Selye numea energie adaptativă).
