Testul Szondi

“Diagnosticul experimental al pulsiunilor” a fost finalizat  în 1937 şi a apărut sub forma unei comunicări  preliminare în 1939, în cel de-al treilea volum al “Tratatului de psihologie” al Institutului de Psihologie al Universităţii din Budapesta. O contribuţie însemnată la elaborarea şi perfecţionarea acestei metode o are Susane Deri, eleva lui Leopold Szondi, meritul acesteia fiind de aprofundare a înţelegerii celor 8 factori pulsionali, cu evidenţierea semnificaţiilor factoriale şi, în acelaşi timp, cu accente asupra procesului gândirii dinamice, implicate în interpretare. “Diagnosticul experimental al pulsiunilor” este o metodă a psihologiei profunde, care pune în evidenţă:

  • Aspiraţiile pulsionale inconştiente ale individului;
  • Poziţia inconştientă a Eului vizavi de pericolul pulsional;
  • Dialectic între pulsiuni şi Eu (relevă procesele inconştiente ale destinelor pulsionale şi ale Eului).

Concepţia teoretică a lui L. Szondi, numită “analiza destinului”, ce situează ca punct comun al tuturor pulsiunilor originea lor genetică, adică genele constituie surse ale pulsiunilor. L.Szondi afirma cǎ “natura comună a tuturor pulsiunilor trebuie să rezide în tendinţa de a reproduce o stare anterioară oarecare”.

În sistemul pulsional, dezvoltat de Szondi, putem distinge:

  • Aspiraţii sau tendinţe pulsionale
  • Nevoi sau factori pulsionali
  • Pulsiuni sau vectori pulsionali.

Sistemul pulsional trebuie să se constituie, pe de o parte, plecând de la perechile pulsionale antagoniste care există în fiecare individ, iar, pe de altă parte, trebuie să fie în concordanţă cu grupele ereditare psihopatologice. Szondi identifică 4 grupe ereditare autonome de maladii mentale şi anume:

    • grupa ereditară schizoformă, sau Sch, căreia îi aparţin maladiile psihice de tip catatonic şi paranoid;
    • grupa ereditară C, circulară sau maniaco-depresivă;
    • grupa ereditară P, epileptiformă sau paroxismală;
    • grupa ereditară S, sau cea a maladiilor pulsionale de ordin sexual, căreia îi aparţin homosexualii, sadicii şi masochiştii.

Conform concepţiei lui L. Szondi, indivizii sănătoşi sunt şi ei purtători ai acestor gene pulsionale, în doză unică, iar în momentul în care se ajunge la “doza dublă” aceste gene vor juca un rol important în maladiile pulsionale. Prin urmare, există 4 grupe pulsionale patologice, cărora le corespund 8 pulsiuni, numite şi vectori pulsionali. Aceşti vectori pun în evidenţă un cuantum pulsional, delimitat, cu o direcţie pulsională particulară, direcţie în care se manifestă nevoile şi aspiraţiile pulsionale. Cele 4 pulsiuni sau vectori pulsionali sunt:

  1. Vectorul S – pulsiunea sexuală
  2. Vectorul P – pulsiunea paroxsimală, de surpriză, numită şi pulsiunea etică;
  3. Vectorul Sch – pulsiunea Eului;
  4. Vectorul C – pulsiunea de contact.

Fiecare dintre cele 4 grupe ereditare comportă două moduri de manifestare, decelabile clinic şi genetic, apărând astfel 8 nevoi pulsionale specifice, numite “factori pulsionali”. Cele 8 maladii psihice formează 4 grupe ereditare, fiecare dintre acestea fiind constituite dintr-un cuplu:

 Tabelul nr. 10: Maladii psihice

1.

Maladii ale domeniului sexual

h - homosexualitate

s – sadism

2.

Maladii paroxismale

e – epilepsie

hy – isterie

3.

Maladii schizoforme

k -schizofrenie catatonică

p -schizofrenie paranoidă

4.

Maladii circulare

d – stare depresivă

m – stare maniacală

 

 Aceste gene pulsionale sunt de fapt variante care apar prin mutaţii suferite de genele arhaice respectiv, de aceea se vorbeşte de 8 factori pulsionali, şi anume:

 

Tabelul nr.11 : Factori pulsionali

1.

Factorul h

Trebuinţă de tandreţe, de sentiment matern, pasivitate, feminitate

2.

Factorul s

Trebuinţă de agresivitate, de satism, de masculinitate, de sentiment patern, de activitate, de virilitate

3.

Factorul e

Trebuinţă de acumulare a afectelor brutale: ură, furie, dorinţă de răzbunare

4.

Factorul hy

Trebuinţă de a se da în spectacol sau de a se exhiba, de a se pune în valoare

5.

Factorul k

Trebuinţă de coartare a Eului, Egosistolă, “Eu realist”

6.

Factorul p

Trebuinţă de dilatare a Eului, Egodiastolă, “Eu spiritual”

7.

Factorul d

Trebuinţă de achiziţie a obiectelor, de a le căuta, de analitate, nevoia de a cuceri

8.

Factorul m

Trebuinţă de a se agăţa de obiectele achiziţionate, securizare, acroşare, oralitate

Pe lângă antagonismul întâlnit între cei doi factori ai aceluiaşi vector pulsional, fiecare trebuinţă pulsională prezintă la origine o structură ambitendentă, rezultând 16 tendinţe:

 

Tabelul nr.12: Tendinţe pulsionale

Vector

Factor

Tendinţe

 

S

h

h + dragostea faţă de individ

h - dragostea faţă de umanitate

s

s + tendinţă spre sadism

s – tendinţă spre masochism

 

P

e

e + tendinţă spre etică, justiţie

e – tendinţă spre răzbunare, ură

hy

hy + tendinţă de a se pune în valoare

hy – cenzură morală, elaborarea unei lumi imaginare

 

Sch

k

k + tendinţă de a construi idealuri obiectuale de posesie, de introiecţie

k – devalorizare, negaţie, renunţare

p

p + elaborarea de idealuri ale Eului, tendinţa spre spiritualizare

p – proiecţie

 

C

d

d + tendinţă de achiziţie, de transformare

d – tendinţă de conservare, de perseverare

m

m + tendinţă de asigurare a achiziţiilor, oralitate

m – tendinţa de a se detaşa

 

În interpretarea pulsională trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:

1. Fiecare trebuinţă pulsională poate să apară sub trei forme de manifestare:

  • Sub formă pozitivă, adică morbidă
  • Sub forma sa psihologică normală
  • Sub formă socializată sau subliniat.

2. În funcţie de vârstă, aceeaşi trebuinţă va apărea sub forme simptomatice diferite;

3. Formele de manifestare diferă în funcţie de genul de viaţă al diferitelor clase sociale şi categorii profesionale;

4. Variaţii analoge pot fi decelate în diferite domenii, unde se manifestă o capacitate.

 

Fiecare zi este o noua provocare cu viata, cu tine, cu ceilalti. In fiecare zi mai adaugam un rand in cartea vietii. De aceea am ales sa patrund in sufletele voastre cu un gand pentru fiecare zi.